Aritmetica bugetară, pedigree-ul ideologic și interesul politic

Bogdan Glăvan
Bogdan Glăvan
scris 28 aug 2015

Aritmetica simplă arată că scăderea taxelor prevăzută inițial în Codul fiscal are un impact mai mic asupra bugetului decât ansamblul „măsurilor sociale” luate de guvern în acest an și preconizate pentru perioada următoare. Astfel, magnitudinea celor 6 reduceri de taxe este de 2,3% din PIB, conform calculelor Consiliului fiscal confirmate de BNR. În același timp, creșterea salariului minim, creșterea alocațiilor pentru copii, pensiile speciale și mai ales creșterea salariilor bugetarilor valorează 2,65% din PIB. În fața acestei realități, care ar trebui să fie atitudinea cuiva preocupat pur și simplu de echilibrul bugetar? Răspunsul este simplu: ar trebui să se declare mai îngrijorat de cheltuielile publice decât de scăderea taxelor, mai ales că suplimentarea salariilor bugetarilor se face într-un moment în care cheltuielile de personal înregistrează deja o creștere de 5% față de anul trecut, iar salariul mediu real la nivel național marchează o înaintare puternică, de 9,5%.

Urmărește-ne și pe Google News
Evenimente

1 aprilie - Profit Health.forum Radiografia cheltuielilor din sănătate - cu sprijinul: Arpim, Bristol Meyers Squibb, Roche, Stada, MSD, UCB Pharma Romania
9 aprilie - Eveniment Profit.ro - Investiții vs Deficit: Provocări și riscuri sub impactul datoriei și deficitelor publice în creștere
23 aprilie - Maratonul de Educație Financiară

Aritmetica bugetară, pedigree-ul ideologic și interesul politic

Paradoxal însă, unii politicieni, BNR, Consiliul fiscal și un cerc de economiști apropiați acestora au militat masiv pentru schimbarea Codului fiscal, afirmând că programul de relaxare fiscală este “prea agresiv” pentru România. Ce înțelegere să dăm acestei atitudini? Nu pot exista decât două explicații: fie (1) opoziția la relaxarea fiscală are motive ideologice, fie (2) aceasta are o bază un interes politic. Cu alte cuvinte, fie criticii impozitelor mici sunt consecvenți orientării keynesiene – favorabile intervenției statului în economie, fie ei sunt fideli interesului de a submina actuala guvernare.

Din păcate pentru România, nu avem multe motive pentru care să-i bănuim de puritate ideologică. Aparent, doctrina keynesiană, care preamărește rolul statului în economie și pune accent pe investițiile publice se suprapune perfect cu refuzul de a elibera resurse pentru sectorul privat, mai ales că România înregistrează creștere economică și, în accepțiunea acestor economiști, un risc de supraîncălzire. Problema este însă că aceeași doctrină keynesiană ar fi trebuit aplicată, pentru consecvență, în anii de criză economică. Atunci stimularea economiei ar fi presupus reducerea impozitelor, creșterea cheltuielilor publice, și/sau creșterea masei monetare. Istoria și statistica nu lasă însă nici un dubiu: în timpul crizei impozitele au crescut, ba chiar au fost înființate unele noi, cheltuielile publice au scăzut ca procent în PIB, masa monetară s-a contractat și și-a revenit foarte lent la nivelul din 2008. Așadar, practica deciziilor politice arată că autoritățile monetare și fiscale nu s-au lăsat prea mult inspirate de keynesism.

Și atunci, au devenit ele keynesiene brusc, peste noapte, dat fiind că acum se arată preocupate de caracterul „prociclic” al Codului fiscal?

Sau, mai degrabă, este valabilă explicația numărul 2, respectiv faptul că BNR și anumiți economiști împărtășesc nu neapărat o orientare ideologică, ci aceleași preferințe politice? Animozitățile dintre Consiliul fiscal și guvern sunt binecunoscute, probabil nu există o relație prea bună între guvern și această instituție. Dar BNR? Ce motive ar avea BNR să pactizeze deschis cu o anumită tabără politică? Poate interesul guvernatorului de a mai ocupa funcția de prim-ministru, într-un guvern de tehnocrați? Pare rezonabil să presupunem că, cu un an înainte de alegerile generale din 2016, opoziția politică nu se înghesuie să preia guvernarea.

Aceste supoziții vor fi infirmate poate de istorie. Dar cum căile politicii sunt adesea ascunse și lipsite de transparență, este prudent să ne întrebăm care sunt interesele personale ale oficialilor publici (dar și ale unor persoane particulare), înainte de a înghiți pe nemestecate sfaturile lor binevoitoare.

Bogdan Glăvan este profesor universitar de economie, autor al blogului www.logec.ro.

viewscnt
Afla mai multe despre
bogdan glavan
codul fiscal
pib
echilibru bugetar