Nu știu dacă vă mai amintiți de editorialul pe care l-am scris pe acest portal în care am observat că, în 2015, anul relaxării fiscale, s-au majorat cheltuielile cu impozitele, taxele și contribuțiile. Acestea s-au mărit la 19% din totalul cheltuielilor menajelor, de la 16,7% anul anterior, în contextul în care veniturile au avut un ritm de creștere inferior.
23 aprilie - Profit News TV - Maratonul de Educație Financiară. Parteneri: 123 Credit, ARB, BCR, BRD, CEC Bank, PAID, UNSAR, XTB
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Iar această relație este elocventă. De ce? Fiindcă atunci când politicienii spun că se lărgește baza de impunere, de fapt, asistăm la o extensie a taxării asupra unor venituri ce nu fuseseră vizate până la acel moment.
Nu se lărgește oferta agregată, în paralel cu o ajustare a fiscalității, în așa fel încât aceasta din urmă să încurajeze investițiile străine, ci autoritățile se mărginesc să le substituie cu fonduri europene. Așadar, nu e stimulat mediul de afaceri pentru a rezulta volume mai mari de business și un consum superior, bazat pe câștiguri mai mari și o creștere a ratei de angajare, care să determine, implicit, majorarea încasărilor bugetare. Încasări mai mari, dar suportabile, nu ca acum când administrarea cererii agregate, a sărăciei, face ca lărgirea impunerii să aibă legătură numai cu includerea în baza de taxare a unor venituri ce nu făceau obiectul acesteia.
Sigur că discuția poate continua în sensul că dacă volumele de afaceri se amplifică poate fi atrasă inclusiv forță de muncă din exterior. Adică, dacă noi le trimitem spaniolilor lucrători agricoli, de pe urma cărora ei încasează mai multe impozite și contribuții sociale, nimic nu ne oprește să aducem și noi de la ei personal calificat, ce ne poate dezvolta industria alimentară.
Asta cu precizarea că nu trebuie să ne rezumăm la acest exemplu, care ne-ar permite să ne reducem dependența de importuri, fiindcă pot veni lucrători străini și în zona serviciilor. Dacă tot suntem noi bine expuși pe IT, se pot importa foarte bine programatori ruși, turci sau unguri.
Nu știu dacă observați, dar modelul spre care-i necesar să tindem se deosebește semnificativ de cel actual. E vorba, practic, de o schimbare a paradigmei, de o deschidere din punct de vedere economic, pentru a putea funcționa la un nivel superior. În condiții de multiculturalism și a unui management ce urmărește eficiența și creșterea productivității.
Acestea fiind zise și vorbind de modificarea paradigmei, atunci când am deschis discuția despre agricultură trebuia să adaug și că e nevoie de o valorificare superioară a activului pământ și a condițiilor naturale. A pune rapiță și floarea soarelui pe un sol atât de bun, în locul legumelor, reprezintă o irosire de resurse. Evreii, turcii sau marocanii cultivă roșii și ardei pe nisip și le udă cu picătura, noi de ce nu putem performa mai bine cu ceea ce ne-a dat Dumnezeu?!
În fine, evoluând peste un sfert de secol doar pe bază de scenarii de avarie, ca pe timp de război, în momentul de față se vede cât e de nociv să ai o clasă politică lipsită de expertiză, ce se raportează doar la interese personale și de grup. Clasă, care și-a conservat prerogativele pentru a păstra controlul politic asupra economiei prin instituțiile statului, dar fără a dovedi performanță în modul de a gestiona. Altfel spus, a administrat ceva fără să aibă habar, dar nici nu i-a lăsat pe alții, ca să nu se vadă că nu se pricepe.
Iar de aici ajungem ușor la a ne explica de ce instituțiile publice sunt conduse după algoritmul politic și nu pe bază de competențe. Se observă de ce societatea dorește ceva și politicul îi dă altceva. Deci, politicul conduce doar dând o aparență de democrație. Și acest lucru este evident când ne uităm la felul cu funcționează legea electorală, care nu e în măsură să le confere aleșilor legitimitate morală.
Este clar că administrând împotriva intereselor societății, clasa politică nu face decât să acumuleze decalaje. Din acest motiv și suntem considerați a fi coada Europei. Această clasă, ce dorește să păstreze controlul politic asupra economiei, ne văduvește de alocarea rațională a resurselor prin intermediul piețelor și de participarea la diviziunea muncii în Uniunea Europeană.
