Comisia Europeană propune interzicerea importului maritim de petrol din Rusia, amânând în același timp restricțiile asupra importurilor printr-o conductă cheie, într-un efort de a satisface obiecțiile maghiare și de a ajunge la un acord privind un pachet de sancțiuni blocat care ar viza Moscova, în urma războiului din Ucraina.
23 aprilie - Profit News TV - Maratonul de Educație Financiară. Parteneri: 123 Credit, ARB, BCR, BRD, CEC Bank, PAID, UNSAR, XTB
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Ambasadorii statelor Uniunii Europene ar urma să discute propunerea Comisiei duminică, iar luni planul va ajunge pe masa liderilor UE care se întrunesc într-un Consiliu European extraordinar, relatează Bloomberg.
Comisia Europeană a elaborat o propunere revizuită care va scuti transporturile de petrol prin oleoductul Druzhba, care este principala sursă de importuri de petrol a Ungariei.
Statele membre își vor elimina treptat importurile de petrol din Rusia pe cale maritimă în termen de 6 luni, iar pe cele de produse petroliere rafinate în 8 luni.
Propunerea ar acorda mai mult timp Ungariei, care s-a opus acordului, pentru a găsi o soluție tehnică prin care să-și satisfacă nevoile energetice.
Conform propunerii revizuite, Bulgaria ar avea o perioadă de tranziție până în iunie sau decembrie 2024, iar Croația ar putea obține o scutire pentru anumite importuri de combustibili. Comisia a propus, de asemenea, restricționarea exporturilor de petrol rusesc furnizat prin conducte către alte state membre sau țări terțe.
UE propusese anterior eliminarea treptată a tuturor importurilor de petrol rusești până la începutul anului viitor. Ungariei și Slovaciei li s-ar fi dat termen până la sfârșitul anului 2024 pentru a se conforma, în timp ce Republicii Cehe i s-ar fi acordat o scutire până în iunie 2024.
Masiva conductă Druzhba, prin care Ungaria și alte țări europene beneficiază de țiței rusesc, a fost problematică din punct de vedere geopolitic încă din stadiul elaborării și executării proiectului. Astfel, în 1961, Washingtonul a propus partenerilor săi din NATO instituirea unui embargo exhaustiv asupra vânzărilor de țevi cu diametru mare și echipamente petroliere asociate către statele comuniste, pentru a bloca sau măcar a întârzia proiectul sistemului de conducte de export de țiței al URSS. Pe lângă argumentele privind riscul de creștere a dependenței Europei atât de petrolul din URSS, cât și de comenzile industriei grele sovietice, americanii au pus propunerea de sancțiuni și în contextul acțiunilor ostile recente de atunci ale Moscovei, cum ar fi construirea Zidului Berlinului.
În noiembrie 1962, Consiliul NATO a votat o rezoluție secretă, care îi îndemna în termeni fermi pe membrii Alianței să înceteze imediat exporturile de țevi cu diametru mare către URSS și aliații acesteia. Germania Federală a respectat rezoluția, cu toate că Guvernul de la Bonn a suportat costuri politice grele pe plan intern, industria sa metalurgică fiind una dintre cele mai puternice și mai bine organizate din țară. Cu toate acestea, embargo-ul nu a rezistat prea mult, întrucât Marea Britanie și Italia au ales să interpreteze rezoluția NATO ca pe o recomandare și nu ca pe o obligație, continuând să-și onoreze contractele semnate anterior cu sovieticii.
