O echipă de cercetători a arătat pentru prima dată, într-un studiu publicat recent în Frontiers in Endocrinology, că o anumită genă numită SDR42E1 este esențială pentru absorbția vitaminei D la nivel intestinal și pentru metabolizarea acesteia - o descoperire cu numeroase aplicații posibile în medicina de precizie, inclusiv în terapia cancerului.
Vitamina D nu este doar un nutrient esențial, ci și un precursor al hormonului calcitriol, indispensabil pentru sănătate. Acesta reglează absorbția intestinală a fosfatului și calciului, elemente necesare pentru sănătatea oaselor, și influențează creșterea celulară, funcționarea corectă a mușchilor, a celulelor nervoase și a sistemului imunitar, scrie News.ro.
„Arătăm că blocarea sau inhibarea genei SDR42E1 poate opri selectiv creșterea celulelor canceroase”, a declarat dr. Georges Nemer, profesor asociat pentru cercetare la Universitatea Hamad Bin Khalifa din Qatar, autor principal al studiului.
Dr. Nemer și colegii săi au fost inspirați de cercetări anterioare care descoperiseră o mutație specifică în gena SDR42E1 de pe cromozomul 16, asociată cu deficiența de vitamina D. Mutația determina întreruperea prematură a proteinei, făcând-o inactivă.
Cercetătorii au folosit editarea genetică CRISPR/Cas9 pentru a transforma forma activă a genei SDR42E1 într-una inactivă într-o linie celulară de cancer colorectal, numită HCT116. În aceste celule, expresia genei este în mod normal ridicată, ceea ce sugerează că proteina este esențială pentru supraviețuirea lor.
După introducerea versiunii defecte a genei, viabilitatea celulelor canceroase a scăzut cu 53%. Nu mai puțin de 4.663 de gene „din aval” și-au modificat nivelul de expresie, ceea ce indică faptul că SDR42E1 este un comutator molecular esențial în multe reacții vitale pentru sănătatea celulară.
Multe dintre aceste gene sunt implicate în semnalizarea celulară asociată cancerului și în absorbția și metabolismul moleculelor asemănătoare colesterolului.
Aceste rezultate sugerează că inhibarea genei poate distruge selectiv celulele canceroase, lăsând neafectate celulele vecine sănătoase.
„Rezultatele noastre deschid noi direcții în oncologia de precizie, deși transpunerea clinică necesită încă validare riguroasă și dezvoltare pe termen lung”, a declarat dr. Nagham Nafiz Hendi, profesor la Middle East University din Amman, Iordania, autoare principală a studiului.
Însă privarea celulelor selectate de vitamina D nu este singura aplicație posibilă. Rezultatele actuale sugerează că SDR42E1 are un dublu potențial: creșterea artificială a nivelului său în anumite țesuturi, prin tehnologie genetică, ar putea fi de asemenea benefică, valorificând numeroasele efecte pozitive cunoscute ale calcitriolului.
„Deoarece SDR42E1 este implicată în metabolismul vitaminei D, am putea să o țintim în oricare dintre numeroasele boli în care vitamina D joacă un rol de reglare”, a explicat dr. Nemer.
