Apare o nouă materie în școlile de economie din România: macrostabilitatea

Tinerii economiști vor învăța de ce trebuie ferită economia de pericolele deficitelor excesive, de prociclicitate, de politici inflaționiste sau creșteri salariale nesustenabile. Presupunem.

“Important este să înțelegem cu toții că macrostabilitatea este un bun public de care trebuie să avem grijă în perioada următoare” – Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale a României.

De la bun public la materie în facultățile țării nu e decât un pas sau doi. Macrostabilitatea, pe care BNR ne-a chemat să o apărăm cu armele prudenței în ultimii ani și, mai abitir, anul trecut, când guvernul a redus taxa pe valoare adăugată, va ajunge obiect de curs. Apelul a venit din partea rectorului Academiei de Studii Economice, iar suportul de curs va fi realizat cu suportul specialiștilor BNR și va putea fi utilizat de toate universitățile partenere după îndeplinirea procedurilor de avizare.

CITEȘTE ȘI Momente vesele cu litigiile alternative între clienți și bănci

Dar ce este macrostabilitatea? Cea mai plastică definiție vine chiar din partea lui Isărescu, care a intuit că lumea asociază acest concept abstract cu altul bătătorit de vreme, precum reformă. Isărescu definește macrostabilitatea prin absență.

“Cei care vorbesc cu ușurință despre faptul că BNR insistă prea mult pe macrostabilitate, că ar fi un cuvânt general și fără conținut, nu au dreptate. Greșesc profund”, declara guvernatorul la începutul anului electoral.

“Orice creștere economică devine o umbră în lipsa macrostabilității. Mai devreme sau mai târziu este erodată fie de creșteri de dobânzi, fie de creșteri de inflație, deprecieri de curs. Fiind la început de an, spun că macrostabilitatea este precum sănătatea. Îți dai seama cât de importantă este când o pierzi”.

Altminteri, greu de spus. La nivelul BNR, experții urmează să se pună de acord, dar momentan și acolo există opinii diferite. De pildă, doi economiști, Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului, și Daniel Dăianu, membru în conducerea BNR, sunt în dezacord cu privire la faptul că ne paște sau nu recesiunea. Astfel, în perspectiva unuia deja nu mai suntem macrosabili, în timp ce în perspectiva celuilalt trebuie să fim prudenți – prudența fiind recomandată, în genere, de toată lumea.

O perspectivă mai largă asupra himerei stabilității macro-economice ar putea lua în calcul factori precum inflația, variația dobânzilor, contul curent al balanței de plăți, cursul de schimb, creșterea economică, deficitul fiscal, pe principiul volatilității cât mai mici. (Proporțiile în care e bine să se miște acești indicatori sunt la aprecierile fiecăruia - rar se găsesc două opinii congreunte). Volatilitatea este și cea mai mare teamă a celor care fac și implementează politici monetare sau fiscale, atunci când lucrează împotriva lor.

După cum spunea Nicolas Nassim Taleb, mulți confundă lipsa volatilității cu stabilitatea, iar managementul în detaliu al economiei, prin eliminarea volatilității, duce la acumularea unor riscuri uriașe pe termen lung – cu referire directă la politica fostului președinte Federal Reserve, Alan Greenspan, admirat cândva și în strada Doamnei și depășit ca longevitate în funcție doar de către Mugur Isărescu.

CITEȘTE ȘI Ghețea: Riscurile legislative pentru sistemul bancar s-au diminuat. Impactul a fost redus

Pe principiul pas cu pas au venit sfaturile de la BNR când a venit vorba de reduceri de taxe și, mai nou, de creșteri salariale, pentru a nu zădărnici macrostabilitatea, atinsă cu greu în anii de criză. Anul trecut, BNR se uita mai mult la încasările la buget. După ce s-a dovedit că reducerea TVA nu a afectat chiar contabilicește încasările statului, ba chiar a dat un impuls economiei și adus o nesperată inflație negativă, BNR mai nou vorbește și de majorările lefurilor bugetarilor. N-a abandonat, însă, avertismentele cu privire la reducerile de taxe promise de cele două mari partide, dintre care cel puțin unul va fi la guvernare după 11 decembrie.

Un alt exemplu recent despre cum privește fiecare stabilitatea în societate a venit din domeniul financiar, unde BNR avertiza, în primăvară, că există riscuri sistemice severe din legislația bancară.

Darea în plată și conversia creditelor în franci elvețieni, legi pe cale a fi schimbate total de Curtea Constituțională, n-au produs efectele catastrofice anunțate de bancheri și de BNR, după cum admit chiar ei. Piața imobiliară crește, creditul imobiliar crește, grație subvențiilor de la stat. Acum discursul s-a recalibrat după principiul missed opportunities – cine știe câți tineri n-au apucat să ia credite pe 30 de ani din cauza faptului că băncile au crescut avansul, pe care acum îl coboară înapoi.

Conceptul de macrostabilitate, așa iluziv cum e, a devenit deja instituție. La nivel european, avem un Comitet European pentru Risc Sistemic și în România vom avea mai devreme sau mai târziu un Comitet de Supraveghere Macroprudențială.

Legea sub care acest Comitet al macro-înțelepților, dominat de BNR, trebuia să intre în vigoare a fost întoarsă de președinție sub motivul că era neconstituțională pe alocuri. Comitetul făcea recomandări obligatorii pentru Guvern, care dacă nu le implementa, inclusiv prin legi, trebuia să comunice, în secret, motivele. Așadar, dacă faci ce spune Comitetul spui cum ai ajuns la decizie, dacă nu faci nu discuți public. Toate acestea într-o lipsă totală de skin in the game (concept extins tot de Taleb), pentru că membrii Comitetului sunt ocrotiți de orice răspundere civilă sau penală – un nou tip de imunitate, după cum semnala președintele Iohannis. Oficialii BNR susțin și acum că nu s-a înțeles cum funcționează legea.

Comitetul ar putea intra în drepturi - cu ajustările de rigoare în Parlament - ceva mai devreme decât vor începe cursurile studenților privind macrostabilitatea.