Românii care caută vara hotelurile all inclusive sunt, în general, oameni săraci care n-au văzut mâncare și vor să mănânce la liber, crede Adrian Voican, proprietarul Bibi Touring, una dintre cele mai mari agenții autohtone specializate în turismul intern. O jumătate de secol de comunism și foame în România îi face pe acești turiști să aleagă cantitatea, în detrimentul calității.
23 aprilie - Profit News TV - Maratonul de Educație Financiară. Parteneri: 123 Credit, ARB, BCR, BRD, CEC Bank, PAID, UNSAR, XTB
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Pentru mai mult de un sfert de milion de români, în fiecare vară, fie că trec granița, fie că rămân în țară, nivelul suprem de confort este o vacanță la un resort all inclusive. Adrian Voican crede că o parte dintre români abia acum descoperă all inclusive-ul, care ca structură nu prea se potrivește pentru România, unde omul e foarte curios și vrea să mănânce și colo, și colo, să se plimbe și să vadă cât mai mult. All inclusive-ul a fost creat, spune turoperatorul, ca să compenseze un mare dezavantaj al unor hoteluri în resorturi izolate, de genul acelor din Tunisia sau Egipt, unde nu găsești nimic altceva decât praf, deșert și nenorocire de jur-împrejur.
CITEȘTE ȘI Briza Voican spune că cei care ies din tiparul curiozității și mobilității native și aleg all inclusive-ul sunt "românii săraci care n-au văzut mâncare și care vor să mănânce la liber", pentru care stresul principal și, în același timp, principalul lucru pe care-l fac în vacanță este să mănânce. "Au fost constrânși să rabde de foame 50 de ani, e foarte scumpă mâncarea și acum, față de nivelul nostru de trai, e și un stres, și atunci limitările acestea te fac chiar să vrei să fii relaxat că mănânci și nu-ți numără nimeni din farfurie sau, dacă friptura e un pic mai mare, e dublu preț", crede șeful Bibi Touring.
La polul opus sunt turiștii care nu vor să stea închiși "într-un hotelaș care arată ca un bloculeț" și care n-are nimic, nici măcar piscină. "Ce e all-ul ăla inclusive, doar că îmi dai mâncarea și mai ai niște băuturi proaste, cum e în Bulgaria, unde trendul e în scădere, că s-a ajuns la plafonare acolo? Măncare proastă, sucuri de plastic...", se întreabă retoric Voican. El crede că doar cei "foarte de jos" mănăncă la liber doar pentru că e ieftin. "Dacă e proastă cafeaua, de ce s-o bei doar pentru că e gratis, dacă vinul e de cea mai joasă speță sau salamul cel mai prost, ți-l cumperi din alimentară? E o manipulare cumva în creierul omului pe tema asta, iar cei care au ajuns mai sus nu mai suportă mâncarea proastă, băgată pe gât la all inclusive, și nu mai suportă nici să fie legați de un singur loc", comentează omul de turism.
Voican crede că pe litoralul romănesc chiar și simplul fapt că există all inclusive de trei stele arată că sistemul s-a "dâmbovițenit" deja. All inclusive-ul, prin natura lui, se referă la structuri de 4-5 stele în mod normal, spune el, or, pe litoralul nostru există destul de multe hoteluri de trei stele cu all inclusive. "Patru stele înseamnă ceva, pentru că la trei stele și prețuri mici trebuie să dai mâncare și mai proastă. Acolo, mai încape, la patru stele, la un preț de 5-6-700 de euro o mâncare mai bună, un bucătar care-ți mai prăjește ceva în fața ta și nu-ți face omleta din prafuri de ouă cumpărate din China...", a adăugat el.
Ca un semn că nivelul de trai este încă foarte jos în România, cei care caută all inclusive sunt din ce în ce mai mulți de la an la an, lucru pe care hotelierii români l-au înțeles abia după un sfert de secol de democrație. Oamenii continuă să meargă în Antalya, sfidând bombele care au împrăștiat turiști în aerul turcesc și trec granița în Bulgaria, unde continuă să bea sucuri la pahar de plastic și să devoreze omleta fără să se întrebe dacă este născută din ou sau praf de ou. Iar la Mamaia, Saturn, Eforie sau Venus, familiile de români ies mulțumite seara la plimbare, pe faleză, purtând cu mândrie brățara all inclusive, ca pe un blazon, și privind cu dispreț la "săracii" care se rezumă la restaurant doar la 2-3 feluri de mâncare, cu desert cu tot.
Iar la cum arată și mâncarea din restaurantele independente de pe litoralul românesc, alegerea ține de o filosofie mai adâncă. Cum e mai bine să mânânci: prost, dar mult, sau puțin și prost?
