Daniel Dăianu, membru al Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României, propune înființarea unei autorități care să se ocupe de supravegherea conduitei furnizorilor de servicii financiare – bănci, firme de asigurări, fonduri private de pensii, fonduri de investiții, brokeri etc, structură din care să poată face parte și departamentul specializat al Autorității de Supraveghere Financiară (ASF).
Noua structură, denumită Autoritatea pentru Conduită Financiară (ACF), ar intra în alcătuirea Comitetului Național Macroprudențial, ca observator cu drept de exprimare de opinii.
"Conduita nu corectă pe piețe financiare este ilustrată nu numai de scandaluri în lanț, amenzi în șir aplicate de autorități de supraveghere; dimensiunea problemei se vede și din luări de poziție ale unor șefi de bănci centrale, ale unor organisme internaționale care se ocupă și de reglementare și supraveghere –precum Banca Reglementelor Internaționale (BIS), Consiliul pentru Stabilitate Financiară (FSB), Consiliul European pentru Riscuri Sistemice (ESRB). Mark Carney, șeful FSB și guvernatorul Băncii Angliei, în câteva rânduri a subliniat conduita rea drept generator de risc sistemic; sunt documente ale ESRB care vorbesc despre același fapt. Criza a pus în atenția autorităților, a băncilor centrale, conduita în afaceri, adesea certată cu ceea ce implică relația fiduciară cu clienții.
Criza financiară a impus lecții majore. Una, că deși mișcarea ciclică a economiei este firească, adâncimea crizelor poate fi atenuată. Altă lecție este că reglementarea trebuie să fie adecvată și atotcuprinzătoare (inclusiv “sectorul bancar umbră”, piețele de capital). O reglementare adecvată înseamnă cerințe nu formale privind capitalul propriu și lichiditatea, limitarea leverage-ului (îndatorării), transparența, dispariția înlesnirilor fiscale (în spiritul teoremei Miller-Modigliani) care predispun la îndatorare etc.
Criza a obligat guverne și bănci centrale să acorde mai multă atenție protecției consumatorilor de servicii financiare, fie că este vorba de investitori, deponenți în bănci. Au fost promovate în parlamente naționale, în Parlamentul European, acte normative în acest sens și au apărut noi autorități specializate naționale și la nivel european (EBA, ESMA, EIOPA, ESRB) care au în vedere conduita (inclusiv respectarea normelor de etică) a companiilor financiare, aspecte prudențiale la nivel micro și macro", argumentează Dăianu.
El arată că, în România, actualmente, există o agenție națională pentru protecția consumatorilor (ANPC) care se ocupă și de necazuri ale consumatorilor de servicii financiare. ASF se ocupă de conduita pe piața de capital, pe piața de asigurări și cea a pensiilor private; există la ASF și un departament pentru sesizări ale clienților. BNR, alături de politică monetară și stabilitate financiară, se ocupă de probleme prudențiale, de ceea ce, de pildă, în Marea Britanie, intră în sfera de preocupare a Financial Prudential Authority (ce face parte, ca agenție, din Banca Angliei).
"Cred că are sens să apară în România un organism care să se ocupe de supravegherea conduitei furnizorilor de servicii financiare –bănci, firme de asigurări, fonduri private de pensii, fonduri de investiții, brokeri etc. Departamentul specializat de la ASF ar putea să facă parte din noua autoritate; ar putea fi transferați la aceasta din urmă experții de la ANPC care se ocupă de servicii financiare și, nu în cele din urmă, experți de la BNR. Apariția unei autorități pentru conduita financiară (ACF) ar:
- Ține cont de faptul că băncile înseamnă mai bine de 90% din piețele financiare locale;
- Semnaliza atenția specială ce se acordă protecției consumatorilor de servicii financiare; cu tot respectul pentru activitatea ANCP, această instituție nu poate suplini existența unui organism specializat în problematica conduitei industriei financiare;
- Indica nevoia unei specializări de adâncime, într-un domeniu cu mare impact pentru cetățeni, firme, societate în ansamblu;
- Acoperi toate piețele financiare – bănci, sector bancar-umbră, piețe de capital
- Tine cont de conectivitatea tot mai mare pe piețele financiare, de prezența pe piețele de capital a entităților bancare, sub diverse forme
- Ușura colaborarea cu autorități naționale de profil din alte state membre ale UE
- Fi un interlocutor mai bine conturat (decât ANPC) pentru legiuitorul român în ce privește legislația de protecție a consumatorilor de servicii financiare; ar fi un partener mai bun de dialog cu toate părțile implicate în judecarea conduitei industriei financiare
- Întări teza că cei cu care trebuie să înceapă educația financiară sunt cei care lucrează în industria bancară, fie că ne referim la dileme, conflicte de interese ce macină această industrie, gama de produse mai mult sau mai puțin toxice, complexitatea de pe piețele financiare și, nu în cele din urmă, aspecte de etică.
Fiindcă nu ajută mult să lansezi exhortații ca cetățenii, cu mic și mare, să aibă cunoaștere în domeniul financiar (economic) dacă mulți din cei care lucrează în industria financiară dovedesc par a fi rupți de realitate sau folosesc limbaj dublu. Guvernatorul BNR a fost tranșant recent observând că “educația financiară trebuie să înceapă cu bancherii”. Este hilar să auzi bancheri spunând că noul cuvânt de ordine este ‘’încrederea”; ca și cum termenul de credit nu ar veni de la latinul credere, care implică relația de fiducie între bancă (companie financiară non-bancară, broker) și client. Industria financiară are pași mari de făcut pentru a (re)câștiga reputația de care trebuie să se bucure. La aceasta trebuie să contribuie și continuarea reformelor în materie de reglementare și supraveghere", explică Dăianu.
Oficialul BNR mai arată că, în România, piețele financiare sunt mult mai “subțiri” decât în alte țări. Dar economia noastră nu a fost scutită de șocuri mari provocate de criza financiară și nici de tensiuni, scandaluri, ce au derivat din relația fracturată, adesea strâmbă între entități financiare și clienți.
ACF ar intra în alcătuirea Comitetului Național Macroprudențial, ca observator cu drept de exprimare de opinii. Consiliul de conducere al ACF ar include câte un oficial de vârf de la BNR și ASF. Astfel s-ar asigura reprezentarea ACF, prin BNR și ASF, în organismele unde se abordează și aspecte de conduită financiară (ESMA, EBA, EIOPA, ESRB, FSB). ACF ar trebui să aibă grupuri consultative care să reunească reprezentanți ai industriei, ai investitorilor în active financiare, ai deponenților în sistemul bancar. Cheltuielile de formare și funcționare nu ar fi o povară având în vedere că s-ar transfera personal de la instituții ce au prerogative în domeniu.
