Aș vrea să reiau un articol din anul 2016, pe care l-am numit la momentul apariției lui: „Ce ar fi dacă petrolul ar ajunge să aibă, precum banii, preț negativ!”. La acel moment prețul țițeiului gravita în jurul a 30 de dolari pe baril, cu peste 100 dolari sub maximul istoric de 146 de dolari pe baril din iulie 2008. După ce în 1986 - 2001 s-a plasat între 25 și 30, s-a întors la 40 de dolari în 2009, a crescut peste 100 în 2011, pentru a reveni la 30 și sub, în prezent. Ceea ce constituie un semn mai clar decât în 2009 - spuneam atunci - că economiile se vor confrunta cu o recesiune dură.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Dar n-aș vrea să ne pierdem vremea cu statistici, ci să reluăm întrebarea cât ar costa benzina dacă prețul țițeiului ar fi zero? Portalul TimesNewRoman i-a dat în urmă cu patru ani răspunsul că dacă petrolul ar fi gratis, benzina în România s-ar ieftini cu aproape un leu. Și, bineînțeles,că am mers mai departe cu raționamentul și mi-am pus problema ce ar fi dacă petrolul ar ajunge să aibă, precum banii, preț negativ? Păi, nici măcar atunci autoritățile n-ar renunța la accizele la benzină peste care vor pune TVA.
Ceea ce merită subliniat însă este că acest context aberant, specific Uniunii Europene, e rezultatul unei evoluții, ce a început în momentul în care conducătorii, pentru a-și satisface interesele politicianiste, s-au tot apucat să taxeze profitul. Până când firmele mari și acționarii lor s-au săturat și și-au mutat banii în paradisurile fiscale. În țările de la periferia UE, precum România, nu există firme mari și atunci s-au împovărat oamenii cu taxe și contribuții. Sigur că ei n-au plecat cu banii în paradisuri, ci s-au refugiat în economia subterană.
Dar politicienii europeni n-au admis că greșesc și s-au apucat să impoziteze, în locul profiturilor, benzina și țigările. Adică, apelează la selecție adversă și hazard moral și-i taxează pe cei care pot. Pentru a fi “eficienți” ei se folosesc de lanțurile cu cea mai bună logistică în distribuție și de taxarea la sursă. Iar când va reîncepe să se scumpească benzina - din taxare, nu din cauza prețului petrolului - o să vedeți că va fi tratată precum tutunul. În apropierea pompelor vor apărea afișe imense pe care va scrie: “Benzina omoară, mergi cu bicicleta.”
Dacă mai e nevoie să menționez, nu același lucru se întâmpla și în Statele Unite când barilul de țiței urmează trendul dobânzilor. Acolo, prețul benzinei s-ar apropia și el de acest nivel, fiindcă fiscalitatea e echilibrată și nu e nevoie să se apeleze la lanțurile cu colectare mai bună decât ale Fiscului ca să se încaseze taxe, așa cum se întâmplă în Europa.
Dimpotrivă, în America, politicienii nu îndrăznesc să majoreze taxa federală pe carburanți nici măcar acum, după ieftinirea masivă a petrolului și a produselor rafinate. Aceasta a rămas neschimbată din anii '90, la 18,3 cenți galonul de benzină și 24,4 cenți galonul de motorină, în pofida apelurilor la majorare din partea autorităților locale din numeroase state ale SUA.
Pe UE, nu eficiența o interesează însă, ca pe americani, ci să încaseze o anumită sumă de bani, indiferent de unde vin. Nu e preocupată dacă erodează productivitatea celui taxat și-i impozitează sărăcia. Asta arată că Uniunea Europeană, în general, și România, în particular, sunt interesate doar de acoperirea economică a riscurilor politice, chiar dacă economia funcționează defectuos. Cu alte cuvinte, legislația și taxarea au drept scop numai tăinuirea greșelilor politicienilor. Și din acest motiv se ajunge la absurdități. Cum ar fi ca niște antreprenori să se transforme în agenți fiscali. Iar în măsura în care cea mai mare parte din prețul unor produse cu pondere importantă în consum se face venit la stat, managerii ajung să satisfacă mai degrabă interesele politice, decât pe cele ale propriilor acționari.
Nu în ultimul rând trebuie menționat că diferența de abordare dintre Statele Unite ale Europei și cele ale Americii se vede la nivelul angajării. Șomajul e mai redus în SUA decât în UE, pentru că au piețe mai adânci, cu volume mai mari, mai dezvoltate și mai sofisticate, precum și mai multă flexibilitate le nivelul forței de muncă.
Asta în contextul în care alocarea mai eficientă a resurselor prin intermediul piețelor și nivelul mai scăzut al taxării le permit americanilor să comercializeze unele dintre cele mai ieftine bunuri de folosință imediată din lume și, pe această cale, să poată trăi și atunci când trec de la un salariu de 10.000 de dolari la unul de 2.000.
