În general, când vin bancherii să spună că leul se va devaloriza încă și mai mult, este cazul să devenim suspicioși. Prognozele valoroase, în lumea financiară, nu se dau gratis. Nu este exclus chiar ca, de aici încolo, tendința de slăbire a monedei naționale în raport cu principalele valute să se atenueze, să se oprească sau chiar să se inverseze temporar. Dar și dacă nu ar fi așa, cât trebuie să ne îngrijoreze actuala depreciere?
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Ce venituri obții și câți lei ai în buzunar? După ce răspunzi la întrebarea aceasta și verifici câți euro poți cumpăra cu ei, concluzia va veni firesc asupra impactului mișcărilor de curs valutar asupra nivelului de trai. Restul este retorică sau elemente (auto)induse psihologic. Că leul slăbește poate fi chiar o veste bună pentru stadiul în care se află acum economia națională.
Leul se află pe un puseu de devalorizare în raport cu euro și a depășit pragul celui mai slab curs în raport cu moneda unică europeană din zona de 4,65 lei pentru un euro pe care l-a atins în august 2012. Totuși, datele sunt departe de cele de atunci, iar, privite sub aspectul cantitativ și al lichidității din mediul de afaceri, slăbirea leului ar fi neglijabilă.
Puterea unei monede nu se găsește numai în valoarea nominală a acesteia (și aici este de netăgăduit că avem un leu slab), ci și în „grosimea” agregatelor monetare atunci când acestea au corespondent într-o activitate economică în creștere (și aici iar este clar că România stă bine).
Creșterea economică din ultimii ani a fost puternic alimentată din sistemul bancar, iar acest lucru se vede din creșterea cantității de bani la un nivel record în ultimul sfert de veac. Masa monetară în sens larg M3 a fost măsurată de Banca Națională a României în luna septembrie la un maxim de 332,30 miliarde lei, valoare dublă față de reperul de 164,73 miliarde lei din noiembrie 2008, când economia națională aluneca spre recesiune.
Kasparov vine în premieră în România. Detalii AICI
Cert este că avem mai multă avuție (financiară și echivalentul ei în economia reală), iar această cantitate de lei, uneori se mai revarsă dezordonat. Cum intrările de capital ale nerezidenților nu au ținut pasul cu această activitate economică sporită, este normal ca abundența de lei să se vadă nu numai în prosperitate, ci și într-un raport al cursului de schimb mai puțin favorabil leului.
Europa își revine mai greoi și, chiar dacă are propria ei poveste de creație monetară, mecanismele sunt mai complicate de echivalare a celor 2 monede, pentru că nu se știe niciodată cât din lichiditatea suplimentară la nivel european va fi accesată de actori economici care să meargă cu ea pe piața românească.
Deprecierea nominală nu este, sub acest aspect îngrijorătoare. Să ne gândim doar că „boom”-ul economic din SUA anilor 2000 a fost însoțit de o slăbire a dolarului în raport cu alte monede. La nivel nominal, pentru că, în realitate, acea activitate economică sporită și de creditare furibundă a înmulțit miraculos cantitatea de dolari. Dolarul era mai ieftin luat singur, dar mai relevant dacă era măsurat împreună cu toți ceilalți dolari.
Este și cazul actual al României. Masa monetară în sens larg M3 echivalează, chiar la cursul record de astăzi, cu 71,46 miliarde euro. Să ne gândim doar că atunci când cursul de schimb a mai „vizitat” reperul de 4,65 lei pentru un euro în vara anului 2012, masa monetară M3 măsurată în moneda unică europeană era de doar 47,37 miliarde euro, cu o treime sub nivelul actual. De pe așa munte de bani, să ne îngrijorăm că leul a slăbit nominal cu aproximativ 2%?!
Atenție! Când leul era cel mai tare, în vara anului 2007, tranzacțiile din piața valutară efectuându-se chiar și la niveluri apropiate de 3,1 lei pentru un euro, valoarea banilor din sistemul monetar românesc era în echivalent de numai 40,14 miliarde euro. Când ne uităm la graficele de depreciere ale leului față de moneda unică europeană, nu trebuie să uităm să avem în vedere și acest grafic, ce ne spune cât de mult am înmulțit leul.
Singura pauză notabilă din această creație monetară datează din a 2-a parte a anului 2012 și începutul lui 2013, când suveica emitere de titluri de stat și reipotecare a acestora de către băncile cumpărătoare în vederea accesării de lichiditate nouă a fost temporar oprită. Nici acum nu știm ce bestie a înfometat pe care. A fost statul cel care a curmat deficitele și a refuzat să mai răspundă cererii băncilor dornice de obligațiuni guvernamentale pentru a-și primeni portofoliile avariate de insolvențe și valul de neperformante? Sau a fost sistemul bancar cel care s-a oprit din alimentarea cheltuielilor bugetare?
Totuși, de când cu noul cod fiscal, mărirea cantității de lei din sistemul bancar – care se măsoară pe pasive, dar apare sub formă de credite – s-a reluat în forță. În vara anului trecut, l-am întrebat pe guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, despre cum vede această sporire a masei monetare și o privea ca pe un fenomen pozitiv, de creștere a lichidității din mediul de afaceri. „Economia se monetizează pe măsură ce crește creditul în lei”, afirma guvernatorul.
Fondul de salarii s-a dublat în euro în ultimii 5 ani
Nu trebuie să ne uităm, însă, în statisticile Băncii Naționale pentru a vedea cum este cu revărsarea de lei. Este de ajuns să ne uităm în bugetele personale. Salariul mediu net lunar era în septembrie de 2.376 de lei, conform Institutului Național de Statistică, respectiv echivalentul a 510 de euro, chiar și la acest curs marcat de slăbirea monedei naționale.
Ca termen de comparație, în vara anului 2012, la precedentul puseu de depreciere, câștigul mediu salarial lunar era de numai 1.534 de lei, echivalentul a 330 de euro. O majorare medie de aproape 55%! Fără vreo amendare ridicată de la o inflație majoră sau vreo depreciere de curs. Chiar și atunci când comparăm cu vârful de „boom” financiar din vara anului 2007, când am avut leul cel mai tare, salariul mediu lunar era de 1.040 de lei, echivalentul a 335 de euro.
Lucrurile arată încă și mai spectaculos dacă facem raportarea la întregul fond salarial. La precedentul maxim de 4,65 lei pentru un euro, numărul angajaților din economia națională era marginal peste 4,10 milioane persoane, în timp ce la finele trimestrului 2 din 2017, deja România contabilizează un număr record de 5,22 milioane salariați. Sumele agregate pe care le primesc aceștia într-o lună se ridică la echivalentul a 2,66 miliarde euro, valoare aproape dublă față de cât erau încasările lunare angajaților acum 5 ani.
Nu uitați de „morișca” Prima Casă
Este normal ca banii suplimentari să se reverse măcar întrucâtva, fie în prețuri majorate, fie în depreciere de curs. Nu este însă vorba numai despre salarii. Principalul canal privat de creștere a masei monetare în acești ani a fost programul Prima Casă. Creditul pentru locuințe a ajuns la echivalentul la 63,87 miliarde lei (13,77 miliarde euro) în septembrie. Este o valoare iarăși dublă față de reperele din prima jumătate a anului 2012.
Dacă sunteți cumva supărați pe abundența de lei și pe deprecierile de curs, nu uitați, vă rog, de Balonul Prima Casă. Dacă despre monetizarea unei economii cu activitate sporită putem fi îngăduitori, despre condițiile în care au fost accesate credite pentru vânturarea aceluiași stoc de locuințe „ceaușiste” avem îndoieli că este aducător de valoare adăugată pe termen lung.
Este un necaz exprimat acum câțiva ani de la Banca Națională, că, pentru români, cursul de schimb a ajuns „indicator de bine și de rău”, un fel de Dow Jones al economiei naționale. Cu spaime consistente venite din anii ’90, dar chiar și din ultima criză financiară, este de înțeles că familiile de români tresar la orice puseu mai credibil de depreciere a leului.
Totuși, în cazul de față, paradoxal, slăbirea leului în raport cu moneda euro a unor economii mai leneșe în vestul continentului nu este neapărat un semnal de criză, ci, paradoxal, o dovadă că suntem puțin mai bogați. Într-atât de mult încât din prea-plinul nostru se mai revarsă și peste cursul de schimb. Cu banii suplimentari cumpărăm produse din import, iar aceasta se vede pe deficitul de cont curent. Este normal ca ajustări să vină prin curs.
Nu este exclus ca, în această etapă de elan economic să fie excese și alocări deficitare ale resurselor. Sunt indicații și că Guvernul s-ar putea să fi mers prea departe cu ritmul majorărilor salariale în domeniul bugetar.
Orice se va fi dovedit a fi exces în domeniul salarial-bugetar, bancar-monetar și imobiliar rămâne a fi amendat ulterior prin scumpiri și deprecieri de curs, simptom al inflației trecute și semnal că abundența de lei nu era întru totul sustenabilă. Poate, finalmente, corecțiile vor trebui să vină și nominal. Nu este exclus ca, în 2-3 ani, să vedem și o recesiune.
Cine crede că se va întâmpla astfel este liber ca de pe acum să cumpere euro pentru a se feri de vremurile acelea de slăbiciune pentru leu și economia națională. Vor fi parte din reglajul (valutar) al eventualelor derapaje din ultimii ani. Să vedem până atunci și partea pozitivă: avem mai mulți lei. Suntem un pic mai bogați. Dacă este un dezechilibru pe curs, este (și) dezechilibrul bogăției noastre.
