Înainte de sărbătorile de iarnă, tradiționalul brad de Crăciun nu își găsește locul și mai ales poziția, fără un suport în care să fie fixat. Una dintre soluțiile posibile este introducerea acestuia într-un tub metalic și fixarea lui în poziție verticală prin strângerea a trei șuruburi, situate fiecare la un unghi de 120 grade de celălalt. Cercul este, de fapt, împărțit în trei, iar poziția corectă a bradului este influențată de acțiunea fiecăruia dintre cele trei șuruburi, atât cât este necesar. Care este legătura între acest lucru și impozitul pe clădiri?
23 aprilie - Profit News TV - Maratonul de Educație Financiară. Parteneri: 123 Credit, ARB, BCR, BRD, CEC Bank, PAID, UNSAR, XTB
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Raspunsul este simplu: cele trei “șuruburi” de care depinde succesul implementării noilor prevederi ale Codului fiscal privind impozitul pe clădiri sunt: contribuabilii, autoritățile locale și evaluatorii. Fiecare dintre aceste trei categorii ar trebui să știe foarte bine ce are de făcut și să acționeze în mod unitar. Acest lucru nu este deloc simplu, având în vedere că evaluatori sunt maxim 4.000, persoane care fac parte din rândurile autorităților locale sunt câteva zeci de mii, iar contribuabilii sunt de ordinul sutelor de mii.
Cu cât numărul este mai mare, cu atât cerința acționării unitare este mai greu de îndeplinit. Iar pentru a acționa în mod unitar este nevoie de reguli clare și de cunoașterea acestora de către toți cei implicați. Cel mai greu de asigurat uniformitatea înțelegerii noilor prevederi este la nivelul contribuabililor. De aceea este de așteptat ca aceștia să se informeze de la autorități și, poate, de la evaluatorii cu care au mai realizat evaluări și în trecut.
Desigur că mulți contribuabili s-au informat și din articolele apărute în media, deși nu toate articolele au prezentat corect și complet modalitatea implementării noilor reguli, de multe ori căutându-se senzaționalul, în dauna informării temeinice și corecte. Multe speculații au fost prezentate drept certitudini. Cred că este momentul ca acum, când “zarurile se rostogolesc”, colaborarea dintre contribuabili, autorități locale și evaluatori să fie cât mai fructuoasă, având în vedere că interesul fiecăruia este ca, în final, impozitul pe clădiri să fie unul corect.
Evaluatorii sunt pregatiți pentru a respecta noile cerințe, având în vedere că au intrat în vigoare reguli concrete privind modul de evaluare, că au fost realizate cursuri omogene de pregătire, în contextul noii legislații, și că majoritatea celor care vor fi implicați în aceste evaluări sunt informați despre ce vor avea de făcut. Vreau să precizez că un obiectiv esențial pe care trebuie să îl urmărească evaluatorii este să înțeleagă și să respecte regulile, în așa fel încât oricare dintre evaluatori ar fi pus să evalueze aceeași clădire la 31 decembrie 2015, ca dată a evaluării, să obțină același rezultat, chiar dacă vor face evaluarea în anul 2016 sau oricând în anii următori, în cadrul procedurii de verificare.
Un pas mai dificil îl reprezintă informarea și înțelegerea unitară a noilor prevederi de către reprezentanții autorităților locale. Multe semnale pe care le-am văzut până în acest moment, atât din presă, cât și din contactele personale, arată că încă nu există o înțelegere unitară a ceea ce este de făcut. Motivele le consider obiective: înca nu au fost publicate normele de aplicare a Codului fiscal, modificările survenite conform noilor reguli sunt semnificativ diferite față de sițuatia anterioară și numărul persoanelor care ar trebui instruite este atât de mare, încât sunt dificil de organizat sesiuni de pregătire omogene, care să acopere întreaga țară. Aceste impedimente vor trebui, însă, să fie surmontate pentru că, așa cum spuneam, numai cu mesaje coerente dinspre autoritățile locale și dinspre evaluatori se va reuși ca nivelul de înțelegere al contribuabilului să fie unul satisfăcător.
Trebuie să ne propunem ca la aceeași întrebare pe care o va adresa un contribuabil, oriunde în România, autoritățile locale să ofere același răspuns. La fel în cazul evaluatorilor, oricare aceeași întrebare care are legătură cu evaluarea va trebui să primească același răspuns, în orice colț de țară s-ar întampla acest dialog. Cu cât răspunsurile la aceeași întrebare vor fi diferite, de exemplu între Timișoara și Iași, cu atât aplicarea noului sistem va fi periclitată grav. Afirm cu toata convingerea că există deja multe certitudini în ceea ce privește impozitul pe cladiri, atât pentru fiecare dintre cele trei categorii în parte, cât și pentru toate la un loc.
Voi puncta aceste certitudini într-o serie de articole ulterioare, încheind aici rândurile din acest articol și subliniind, în final, că informarea incorectă sau contradictorie a contribuabililor, prin interpretarea necoerentă a noilor prevederi de către autoritățile locale și/sau evaluatori, va fi motivul principal pentru care startul aplicării noilor măsuri poate fi unul ratat. Speranța că nu se va întampla acest lucru a stat și la originea acestor rânduri!
Adrian Vascu este Președinte al Asociației Naționale a Evaluatorilor Autorizați din România și membru în boardul TEGOVA (Grupul European al Asociațiilor de Evaluatori).
