O țară plătită la minim

În timp ce salariul minim s-a dublat din 2008 până în prezent, salariul mediu a crescut doar cu o treime. Deloc întâmplător, în acest răstimp, numărul de contracte încheiate la minim a crescut vertiginos, de la circa 14% din total, în 2010 și în 2011, la 33% în ultimii doi ani. Ce se întâmplă?

Mediul privat nu a reușit să țină ritmul cu deciziile administrative ale guvernului. Fondul salarial disponibil în economie s-a majorat, dar nu suficient pentru a duce în sus toate salariile, iar câștigurile s-au comprimat în jurul pragului minim. De exemplu, în 2008, salariul minim brut era de 540 lei, a stagnat în perioada crizei, iar din 2012, a fost majorat bianual, până la 1.050 lei. În același timp, salariul mediu brut a crescut cu 30%, de 1.761 lei în 2008, la 2.541 lei, în septembrie 2015.

Totodată, numărul de contracte la salariul minim dă alte indicii. Dacă în 2010, erau 609 de mii de astfel de contracte, dintr-un total de 4,75 milioane, în 2013 erau 1,36 milioane din 5,2 milioane, iar în 2014 aproape 1,6 milioane din 5,3 milioane. Interesant este că vreo 600 mii sunt cu timp parțial.

Așadar, tot mai mulți angajați sunt plătiți la minimul pe economie. Cel puțin oficial, pentru că datele sunt culese din raportările angajatorilor privind evidența asiguraților. Despre numărul celor care lucrează la negru sau gri se pot face doar presupuneri.

Cert este că una dintre principalele cauze ale ascunderii veniturilor este impozitarea foarte mare. La salariul minim brut de 1.050 lei, angajatul primește 777 lei, iar statul 515 lei. Practic, prin creșterea arbitrară a salariului minim, o măsură populistă cu impact electoral neprețuit, guvernul aplică și o impozitare ascunsă mai mare.

Niciodată, guvernele nu au ținut cont de vreun studiu de impact și nu au explicat resorturile majorărilor. Iar anunțul, în premieră, că noul cabinet mai analizează dacă este sau nu oportună creșterea a făcut valuri. Șeful PSD, Liviu Dragnea, nu a ratat momentul: „Nu suntem de acord ca salariul minim din România să nu se mărească, sub nicio formă". Dar replica premierului Cioloș este, din păcate, dezarmantă: „Eu sunt conștient de nevoia de a echilibra lucrurile între sectorul bugetar și sectorul privat, dar, pe de altă parte, e important să facem lucrurile acestea în mod rezonabil și având în vedere impactul pe care astfel de decizii pot să-l aibă". Între el și PSD pare a fi doar un diferend de timing, nu fundamental. Contrariant este și că prim ministrul spune că salariile din privat trebuie puse în echilibru cu cele de la stat și nu invers, cum ar fi normal. Oricum tardiv, cine și-ar asuma să nu mai crească salariile bugetarilor în prag de alegeri?

Datele ultimilor ani, în care salariul minim a fost majorat alert, arată că, în realitate, angajatorii au dispus de un fond salarial mărit, dar nu suficient de mult pentru a acoperi creșteri similare pentru ceilalți angajați. Aceasta este o primă distorsiune pe piața muncii, ușor de observat și care lasă să seîntrevadă și alte probleme care vor izbucni, inevitabil, la următoarea recesiune: disponibilizări, reduceri de venituri.

De exemplu, o cercetare statistică a Băncii Naționale a României privind comportamentul firmelor pe piața muncii, de anul trecut, arăta că 58% dintre companii intenționau să transfere în prețuri majorarea și 47% să limiteze recrutările. Răspunsurile arată că o creștere arbirară a costurilor salariale, care reprezintă o treime din cheltuielile unei companii, se recuperează prin prețuri, pune bariere pe piața muncii, de obicei, pentru cei slab calificați sau fără experiență, încetinește creșterile de salarii pentru ceilalți angajați, cu riscurile implicite de demotivare și scădere a productivității, și cauzează evaziune, prin plăți informale.

În acest moment, mai explică guvernul, majorarea salariului minim s-ar răsfrânge doar asupra mediului privat, pentru că la stat foarte puțini mai sunt remunerați la acest nivel. Bugetul nu ar fi afectat. Afirmația este falsă pentru că bugetul se formează cu taxele produse de privat, iar salariile mai mari de la stat vor fi tot mai greu de susținut din taxe și vor fi acoperite din împrumuturi. În același timp, șomajul și alte forme de sprijin financiar, inclusiv pentru privat, trebuie suportate din același buget din ce în ce mai fragil.

Actualul guvern încearcă, declarativ, să se despartă de populismul politicianist. Indignarea stârnită de o eventuală înghețare a salariului minim l-a făcut deja să bată în retragere. După atâția ani în care politicienii au întreținut iluzia salariului minim, schimbarea opiniei este extrem de complicată. Însă, bunăstarea nu se creează din pix.

Dacă legile ar ridica nivelul de trai, politicienii ar trebui ținuți responsabili că salariul minim nu este de cel puțin 1.000 euro. Deocamdată au reușit să aibă o țară plătită la minim.