Rashorom sau România statului bine ascuns

Umblă vorba prin târg că un studio de filme autohton intenționează să toarne Rashorom sau Violul democrației văzut din patru perspective, un remake de succes al celebrului Rashomon al regizorului japonez Akira Kurosawa. Nu numai că o peliculă alb-negru ar fi pe gusturile actualei clientele cinefile românești, însă, cel puțin pentru trei dintre narațiuni, cea a Samuraiului, a soției samuraiului și a banditului, scenariști și regizorii s-ar găsi pe toate drumurile, mai ales în piețe și în studiouri tv. Singura problemă ar fi pentru cea de-a patra narațiune, cea a tăietorului de lemne, pentru care ar trebui importați un scenarist și un regizor străin, capabili să privească dintr-un alt unghi, mai incomod, să evadeze din chingile peliculei alb-negru și să știe să jongleze cu nuanțele, majoritar cenușii.

Povestea Samuraiului tânăr, liber și frumos este extrem de simplă, precum îi este și sufletul: un Bandit îi violează sistematic soția (Binoama, pe numele ei). Și ca și cum această infamie n-ar fi suficientă, Banditul ar vrea, mai nou, să legalizeze violul, în formele sale “mai puțin agravante”, și să-i grațieze pe ceilalți bandiți care au picat, mai mult sau mai puțin împinși de la spate, în acest păcat. Drept urmare, Samuraiul tânăr, liber și frumos a decis să iasă în piață pentru a-și urla amarul, să afle toată lumea necazul său. În plus, pentru a putea pune capăt abuzurilor sistemului violator instituit de bandit, Samuraiul este dispus la orice sacrificiu. El intenționează să—și pună toate cunoștințele și să-și cedeze toate drepturile soției, pentru a întări poziția acesteia, în speranța că, în cele din urmă, chiar dacă el va fi nevoit să-și facă sepuku, Binoama îl va dovedi pe Bandit.

Narațiunea Banditului este la fel de simplistă. Binoama este în totalitate creația sa. A cules-o de pe șoseaua de centură, a spălat-o, îmbrăcat-o, a scos-o-n lume, într-un cuvânt a făcut-o femeie! A mai comis și o mulțime de ilegalități pentru ea! Numa’ pentru a-i scoate buletinul de identitate, pentru a o legitima în ochii lumii, a trebuit să mintă (a apelat pe vremea Împăratului Năstase la o ordonanță de urgență, și nu la o lege ordinară). El i-a ales inclusiv numele din buletin (DNA sau PNA, parcă). Și ea ce făcut, otreapa naibi? Brusc s-a săturat de bătrânul bandit PSD, la care se uita mai nou ca la un parazit decrepit, după ce a dat peste Samuraiul liber și tânăr, pe care l-a sedus și cu care s-a culcat sistematic, mai întâi pe ascuns, apoi în văzul lumii. După care, considerându-se mai presus de lege și de morala publică, l-a mai luat și de bărbat, ignorând riscurile de a fi acuzată pentru corupție de minori. Din când în când, Binoama îi mai făcea, probabil din milă, vizite conjugale și Banditului decrepit, vizite soldate cu perversiuni care mai de care mai năstrușnice, însă care se terminau cu adevărate scenete (vocile rele ar spune că înscenări chiar). În urma atâtor acte sexuale sistematic repetate a două capete, Binoama a rămas gravidă. Neștiind care dintre cei doi e tatăl, Binoama l-a acuzat pe bătrânul Bandit, pe nedrept, consideră el, de viol, sperând că va obține bunăvoința Samuraiului tânăr, liber și frumos.

Povestea soției Samuraiului este cea mai tristă, dacă ai răbdarea să o asculți cu atenție. Societatea în tranziție autohtonă este departe de culmile de progres și civilizație a corectitudinii politice înregistrate în societățile occidentale. Femeia are în continuare o poziție marginală și dezavantajată. Spre deosebire de consoartele occidentale, care beneficiază de fonduri publice pentru operații estetice și chiar pentru operații de schimbare de sex, Binoama a fost nevoită să se adapteze societății autohtone. Pentru a-și putea acoperi cheltuielile strict necesare, Binoama și-a deschis o rețea de buticuri și nu se codește să-și ofere serviciile potențaților vremii, fie ei moguli sau corporatiști. Soția tânărului samurai își mai completează veniturile din șantajarea familiei avute a soțului. Asta în timp ce nu are nicio jenă să petreacă și chiar să “evadeze” în vacanțe scumpe în străinătate alături de decrepitul Bandit. Cum informația este putere, iar paza bună trece primejdia rea, Binoama are grijă să arhiveze toate înregistrările pe care le deține cu Samuraiul, care, în naivitatea sa, i-a dat mână liberă să-l înregistreze, neavând nimic de ascuns. Cu Banditul, lucrurile sunt, la prima vedere, mai dificile. Trebuie să aștepte ca acesta să înceapă să sforăie, pentru a-i putea cotrobăi prin telefon. Însă toate aceste demersuri au o motivație mai mult decât nobilă. Binoama se simte datoare, pe de o parte, să tempereze elanul adolescentin al Samuraiului, iar pe de altă parte să se apere împotriva hărțuirii sexuale sistematice a Banditului. Bandit care, mai nou, crede că, din moment ce Binoama a acceptat să întrețină relații sexuale ocazionale cu el, ea este obligată să-i suporte și toate perversiunile. Și să mai și scape nepedepsit!

Cea de-a patra perspectivă, cea a tăietorului de lemne, este de departe cea mai fascinantă. Rămas fără obiectul muncii în urma demersurilor Samuraiului tânăr, liber și frumos, care a manifestat pentru interzicerea exploatării în devălmășie a pădurilor, tăietorul nostru s-a trezit, împotriva voinței sale, martorul tuturor scandalurilor dintre Samurai, soția sa și Bandit. Ar fi recomandat ca povestea sa să fie consemnată de un scenarist străin, pentru a evita subiectivismul inerent primelor trei narațiuni.

Însă ar fi nedrept pentru cinefili să dezvăluim prea multe. Ultima parte a filmului dezvăluie o realitate aproape paralelă, care conține aceleași fapte, însă care oferă altă perspectivă. Din unghiul în care e filmat de regizorul străin (străin cel puțin de evenimentele relatate), violul nu mai pare viol, ci un veritabil ménage à trois. Iar fiecare din celelalte 3 narațiuni se demonstrează a fi falsă, actorii implicați prezentând faptele din perspectiva care le slujește interesul. Samuraiul nu putea recunoaște adevărul fără a încălca codul onoarei pe care susține că-l respectă, Bushido. La rândul său, Banditul știe că fără susținerea semenilor rămâne un simplu găinar, așa că trebuia să-și recompenseze tovarășii de pungășii. Iar pentru Binoamă, este absolut necesar ca ea să-și apere imaginea de “fecioară neprihănită”, pentru a-i putea manipula în continuare pe ceilalți doi.

PS: Cum toate părțile implicate își susțin inocența, susținând că sunt victime ale unor abuzuri sistematice, pentru a ne lămuri “cine e sistemul” ar utilă, înaintea vizionării peliculei, și lecturarea volumului “Statul profund în America. Wall Street, cartelul petrolier și atacul asupra democrației”, (recent tradus în limba română) scris de politologul canadian Peter Dale Scott… chiar dacă se referă la alte incidente, dintr-o altă civilizație