Criza economico-financiară generată de pandemia Covid 19, probabil va rămâne una dintre cele mai bruște și accentuate crize din istoria economiei globale, manifestându-se cu brutalitate aproape în toate sectoarele de activitate. Excepție fac domeniul produselor alimentare și cel farmaceutic, dar și aici au apărut probleme legate de aprovizionare precum și de lipsa unor produse sanitare și echipamente de protecție împotriva noului virus.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Asistăm la o criză extrem de agresivă, cu un ritm de evoluție nebănuit nici de cei mai pesimiști experți, concretizată în circa 1 milion de contracte individuale de muncă aflate în stare de suspendare sau încetare în perioada de pandemie.
Astfel, potrivit informațiilor furnizate de Ministerul Muncii, la data de 27 mai 2020 numărul contractelor individuale de muncă suspendate se apropie de 600.000, industria prelucrătoare, comerțul cu amănuntul și sectorul HoReCa fiind cele mai afectate domenii de activitate.
Îngrijorătoare este creșterea masivă a numărului de șomeri, astfel că la aceeași dată numărul contractelor de muncă încetate sare de cifra de 400.000, firmele cele mai afectate în această privință fiind din sfera comerțului cu amănuntul, industriei prelucrătoare și construcțiilor.
Statul a intervenit în sprijinul companiilor afectate prin măsuri de sprijin financiar și facilități fiscale, pachetul de măsuri adoptate prin nenumăratele ordonanțe de urgență adoptate în această perioadă ajutându-le să supraviețuiască. Dacă facem o comparație cu un vas aflat în derivă, putem spune că statul a sprijinit firmele să nu se scufunde, oferind veste de salvare, dar nu și bărci pentru revenirea la țărm.
Astfel, în această perioadă de aproape 3 luni statul a jucat mai mult un rol pompieristic, menit să stingă focarele în zone economice care se duceau inerent spre prăbușire, dar negăsind încă soluții viabile pentru ieșirea din criză și relansarea companiilor aflate în dificultate.
Ce măsuri concrete au fost luate de stat
Să prezentăm pe rând cele mai importante măsuri din această perioadă:
1. Somaj tehnic pentru salariații firmelor ale căror contracte individuale de muncă au fost suspendate urmare deciziilor autorităților publice de întrerupere a activității sau a căror activitate a fost afectată de efectele criziei Covid 19.
Dacă în cadrul primei categorii de firme lucrurile au fost clare, ne pun pe gânduri oarecum controalele pe care le anunță cu surle și trâmbițe Ministerul Muncii la firmele ai căror salariați au primit indemnizații de șomaj tehnic pe motiv că activitatea acestora a fost afectată în perioada pandemiei, din moment ce însuși ministerul de resort a evitat să prezinte contribuabililor indicatorii economico-financiari care definesc această stare de afectare a activității. În lipsa unor norme și instrucțiuni elementare, în mod paradoxal, inspectorii muncii amenință aceste firme cu sancțiuni dure, multe societăți aflate deja în situația de a închide definitiv activitatea.
2. Amanarea la plată a ratelor bancare, o măsură ale cărei intenții au fost bune, însă nu toate băncile au răspuns prompt la solicitările firmelor, prelungind în mod nejustificat analiza acestor cereri, fiind nevoie de intervenția statului în repetate rânduri.
3. Programul de finanțare garantat de stat - IMM Invest România, s-a dorit un program creat în scopul de a injecta resurse financiare în patrimoniul societăților afectate de criză, pentru finanțarea investițiilor și/sau capitalului de lucru, însă și acest program a direcționat compania astfel încât să fie tot la mâna băncilor, introducând ca și condiție de bază pentru a beneficia de finanțare, cea privind eligibilitatea prin prisma reglementărilor interne ale instituției de credit. În acest fel, băncile au căutat fel de fel de tertipuri în normelor și procedurilor interne, fiind necesare o serie de acte normative care să modifice ordonanța inițială.
Parcă a devenit o obișnuință a decidenților din administrația noastră în a elabora acte normative cu reguli și condiții greu de îndeplinit pentru ca firmele să poate beneficia de măsurile adoptate, astfel încât să le modifice ulterior și să le adapteze permanent prin norme metodologice, ordonanțe de urgență, ordine sau diverse circulare.
Până la urmă, și ministrul Finanțelor Publice și-a dat seama că există probleme în derularea programului IMM Invest și s-a renunțat astfel la declarația pe propria răspundere care certifica faptul că firmele beneficiare ale programului au fost afectate de criza Covid 19. De asemenea, băncile nu vor mai institui ipotecă imobiliară asupra bunurilor companiei, garanțiile constând în bunurile și echipamentele cumpărate de companie în cadrul programului- în cazul creditelor de investiții, respectiv în disponibilitățile bănești din conturile deschise de beneficiari la banca titular a creditului- în cadrul creditelor pentru finanțarea capitalului de lucru.
Ce facilitati contine recentul pachet de masuri active
Nu se calculează și nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere pentru obligațiile fiscale scadente începând cu data de 21 martie 2020 și neachitate până la 25 iunie 2020.
Se suspendă sau nu încep, tot până la data de 25 iunie, măsurile de executare silită a creanțelor bugetare, cu excepția executărilor silite care se aplică pentru recuperarea creanțelor bugetare stabilite prin hotărâri judecătorești pronunțate în materie penală.
Putem spune că măsurile erau absolut necesare în actualul context de criză economico-financiară, însă dacă nu sunt urmate rapid de facilități fiscale sau alte măsuri de sprijin financiar acordat de stat, nu au avut decât menirea să întârzie intrarea în faliment a majorității firmelor afectate. Este evident faptul că firmele nu vor putea achita debitele acumulate, întrucât unele nu și-au reluat activitatea fiind în continuare sub bariera restricțiilor, iar cele care și-au reluat-o întâmpină probleme mari de cash-flow din cauza cererii de bunuri sau servicii relativ mici, mai ales în domeniile care produc bunuri ce nu fac parte din categoria produselor de primă necesitate (exemplu: construcțiile de mașini).
Practic, s-a mai prelungit cu 10 zile păsuirea de la executare acordată de stat (vechiul termen fiind 15 iunie, adica 30 de zile de la incetarea starii de urgență), dar acest termen de grație nu înseamnă mai nimic pentru contribuabili, cei care după data de 25 iunie vor fi obligați să apeleze la împrumuturi sau la alte forme de sprijin pentru a nu intra în malaxorul procedurii de executare silită, constând în somații, popriri pe conturi sau pe sume datorate de terți, precum și sechestrarea unor bunuri mobile și/sau imobile.
Guvernul speră să rezolve această situație deosebit de complicată în care se află foarte multe companii, prin ordonanța de urgență adoptata zilele acestea, care modifica ordonanța din anul 2019 privind restructurarea obligațiilor fiscale si care vizeaza extinderea posibilității de restructurare a datoriilor către stat, cu scadență la 31 martie 2020, ci nu la 31.12.2018, așa cum era prevăzut în formă inițială.
Nici acest act normativ nu rezolvă mare lucru, din două motive. Primul ar fi acela că procedura de restructurare rămâne aceeasi, fiind greoie și cuprinzând elemente subiective cum ar fi testul creditorului privat prudent sau întocmirea unui plan de restructurare. În altă ordine de idei, există multe societăți care au acumulat datorii ulterior datei de 1 aprilie, tot din cauza crizei generate de pandemia Covid 19 și nu înțeleg de ce aceste sume nu pot face obiectul restructurărilor. Se cunoaște faptul că societățile sunt obligate să plătească la bugetul de stat obligațiile fiscale aferente indemnizatiiilor de șomaj tehnic, până la data de 25 a lunii următoare încasării de la stat a indemnizațiilor brute, dar nu despre aceste sume este vorba, ci despre obligațiile aferente sumelor plătite de angajatori propriilor salariați, din bugetele acestora, pentru a asigura continuitatea activității și pentru a menține angajații respectivi.
In fine, se acorda timp de 3 luni indemnizații de sprijin financiar pentru acoperirea parțială a salariilor, pentru angajații care au revenit din șomajul tehnic și sunt menținuți în cadrul companiilor (41,5% din salariul de baza), precum și subvenții pentru anumite angajări de personal (someri cu varsta mai mare de 50 de ani sau cuprinsa intre 16 si 29 de ani), pe o perioada de 12 luni, cu respectarea unor condiții.
Ce instrumente avem la îndemână în caz de situații critice
Dacă nu se va întâmpla nimic concret în domeniul legislației privind procedura fiscală, dacă nu se vor găsi soluții eficiente pentru amânarea/eșalonarea la plată sau chiar scutirea parțială a obligațiilor fiscale acumulate pe perioada pandemiei, toate firmele cu astfel de datorii ar urma să intre în executare silită începând cu 26 iunie.
Potrivit Codului de procedură fiscală, primul act de executare silită este somația, iar celelalte prodedee de executare silită (popriri, sechestre, licitații etc) nu se pot aplica decât după 15 zile de la comunicarea somației.
În cadrul acestui termen debitorii pot notifica organul fiscal teritorial privind intenția de mediere, la notificare anexandu-se documente și informații care să susțină situația sa economică și financiară. Procedura de mediere constă în analiza de către organul fiscal împreună cu debitorul a situației economice și financiare a debitorului în scopul identificării unor soluții optime de stingere a obligațiilor fiscale, inclusiv posibilitatea de a beneficia de înlesnirile la plată prevăzute de lege.
Important de reținut este faptul că procedura de executare silită nu începe de la data la care debitorul notifică organului fiscal intenția de mediere.
Așteptăm modificări absolut necesare vizând simplificarea procedurii de eșalonare la plată conform Codului de procedură fiscală, prin majorarea pragului valoric al debitelor restante în funcție de care se solicită garanții sau renunțarea la anumite situații și analize inutile pe care solicitanții sunt obligați să le prezinte organului fiscal în vederea aprobării dosarului de eșalonare.
Să recunoaștem faptul că acordarea de bonificații pentru plata anticipată a impozitului pe profit sau a impozitului pe veniturile microintreprinderilor reprezintă un prim pas făcut de autoritățile fiscale în direcția creșterii conformării voluntare la plata obligațiilor fiscale.
Soluții există, însă este nevoie de proceduri mai simple și ușor de implementat, argumentate pe faptul că este mai important pentru stat să prevină intrarea în faliment a companiilor, relaxând astfel pentru o perioadă măsurile de executare silită și procedura de acordare a eșalonării, aceasta din urmă fiind și un obiectiv strategic al A.N.A.F în vederea diminuării arieratelor bugetare.
Marcel Vulpoi este Conferențiar Universitar Doctor la Academia de Studii Economice (ASE) și General Manager al companiei de consultanță Vulpoi&Toader Management (VTM)
