Printr-o serie de modificări aduse recent legislației insolvenței, Guvernul a încercat să aducă mai multă celeritate în procedurile de insolvență care continuă să afecteze creditorii prin nerespectarea planului de reorganizare și prin neplata creanțelor curente, dar și să crească gradul de colectare a creanțelor bugetare.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
O serie de prevederi – precum introducerea unor termene și proceduri clare de soluționare a cererilor de plată a creanțelor curente, sau cu privire la respectarea planului de reorganizare – sunt binevenite și ar putea ajuta la rezolvarea unor probleme deseori apărute în practică, cum ar fi spre exemplu amânarea la sine die a trecerii la faliment deși debitorul acumula datorii în procedura insolvenței și/sau nu respecta planul de reorganizare.
Pe de altă parte, unele dintre noile prevederi au premisele de a da naștere unui dezechilibru în procedurile de insolvență, pe fondul riscului creării unui supra-creditor, respectiv creditorul bugetar.
O primă modificare în favoarea creditorului bugetar constă în prevederea imposibilității formulării unei cereri voluntare de deschidere a procedurii insolvenței în situația în care cuantumul creanțelor bugetare este mai mare de 50% din totalul declarat al creanțelor debitorului.
Modificarea legislativă, cel mai probabil, își propune să evite situațiile în care debitorii doresc să abuzeze de dreptul lor în vederea deschiderii procedurii de insolvență pentru a se eschiva de la plata obligațiilor fiscale. Apreciem însă că un debitor de rea-credință va găsi întotdeauna și soluția formulării de către un creditor „prietenos” a unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței.
Dar, ce se întâmplă cu debitorii de bună-credință și managementul lor actual (spre exemplu, societățile/companiile/regiile care au datorii fiscale istorice impresionante)? Cum este armonizată această cerință cu obligația organelor de conducere de a depune cererea de deschidere a procedurii insolvenței? De ce este preferată soluția scurtcircuitării mediului de afaceri prin nedeschiderea procedurii față de o societate în stare de insolvență?
Din punctul nostru de vedere, răspunsurile la aceste întrebări nu pot fi suficient de solide pentru a justifica măsura legiuitorului.
Ordonanța de urgență prin care au fost introduse modificările în materia insolvenței a clarificat și faptul că creanțele fiscale constatate printr-un act administrativ fiscal contestat și a cărui executare silită nu a fost suspendată prin hotărâre judecătorească definitivă vor fi admise la masa credală și înscrise sub condiție rezolutorie până la finalizarea contestației de către instanța de contencios administrativ.
Legiuitorul a statuat cu nivel de principiu faptul că planul de reorganizare nu poate prevedea conversia creanțelor bugetare în titluri de valoare.
Cu toate acestea, a fost prevăzută și o excepție. Astfel, în situația în care există consimțământul creditorului bugetar exprimat prin vot, planul de reorganizare poate prevedea doar conversia creanțelor bugetare ale statului în acțiuni (așadar, doar în situația în care debitorul este o societate pe acțiuni, listată sau nu), dacă sunt îndeplinite cumulativ o serie de condiții.
Totodată, s-a prevăzut o măsură care mai degrabă și-ar fi găsit locul în legislația internă a creditorilor bugetari: posibilitatea creditorului bugetar de a contracta serviciile unui evaluator sau specialist independent pentru realizarea unui raport de evaluare asupra îndeplinirii condițiilor legale, în baza căruia să își exercite votul asupra planului de reorganizare care cuprinde propunerea de conversie a creanței bugetare a statului. Apreciem că serviciile acestor evaluatori nu trebuie remunerate din averea debitorului, privind exclusiv creditorul bugetar.
În cazul în care statul nu deține, anterior conversiei, acțiuni ale debitorului, pentru acțiunile emise ca urmare a conversiei, exercitarea drepturilor și obligațiilor statului, precum și înregistrarea acțiunilor astfel dobândite în evidențele contabile se realizează de către Autoritatea de Administrare a Activelor Statului.
Sunt prevăzute și anumite limite pentru hair-cut-ul creanțelor bugetare negarantate (creanța bugetară negarantată nu poate fi redusă mai mult de 50%) și condiții pentru exercitarea dreptului de vot de către creditorii bugetari. Creditorul bugetar poate aproba planul de reorganizare în care este propusă reducerea creanței bugetare negarantate cu până la 50%, reducere fundamentată în cuprinsul planului, dacă sunt îndeplinite anumite condiții. Totodată, creanțele bugetare pot fi convertite, în anumite condiții, în acțiuni la societatea debitoare.
Principiile care guvernează procedurile de insolvență nu ar trebui deturnate în favoarea unei anumite categorii de creditori. Caracterul concursual și egalitar al procedurii de insolvență poate fi dezechilibrat de către legiuitor doar în ceea ce privește distribuția sumelor obținute în cadrul procedurii, iar acestea din urmă trebuie să fie clare și proporționale. Astfel, nicio categorie de creditori nu trebuie să aibă un statut preferențial în procedură. Și totuși, modificările recente plasează statul în poziția de creditor favorizat în procedura insolvenței. Vom urmări cu interes efectele pe care le va produce în practică această nouă paradigmă.
Iustin Armașu este Senior Attorney at Law, avocat specializat în litigii și arbitraje/ insolvență și reorganizare la Schoenherr și Asociații SCA
