Principalul producător de petrol din Azerbaidjan, gigantul petrolier britanic BP, a închis, cel puțin temporar, terminalul georgian de la Supsa (și conducta care-l alimenta, Baku-Tbilisi-Supsa), de la Marea Neagră, prin care țițeiul azer era exportat în Europa, din cauza îngrijorărilor legate de siguranța petrolierelor în contextul războiului din Ucraina.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
De ce este important: Azerbaidjanul era cea mai simplă sursă alternativă la petrolul rusesc pentru rafinăriile din România, dată fiind distanța mică dintre Supsa și litoralul românesc. Pe țărmul estic al Mării Negre există trei terminale petroliere, două la Novorsisk în Rusia, prin care este încărcat țiței rus, respectiv kazah și care ajunge apoi în rafinăriile din România, și cel de la Supsa (Georgia), prin care este exportat țiței azer. Capacitatea acestora este de aproximativ 1,8 milioane de barili pe zi.
Rafinăriile din România procesau o treime petrol din producția internă, o treime petrol kazah și o treime petrol rusesc, exportate ambele prin terminalele din portul rus Novorosisk. Petrotel, deținută de Lukoil, procesa majoritar țiței rusesc, Petromidia, operată de Rompetrol Rafinare, țiței kazah, iar Petrobrazi, 70% țiței din producția internă, iar 30% țiței de import, până de curând tot rusesc.
Mai este important: Profit.ro a anunțat că o delegație din care au făcut parte ministrul Energiei, Virgil Popescu, dar și reprezentanți ai principalelor companii de infrastructură petrolieră din România, Conpet și Oil Terminal, au plecat marțea trecută, ziua în care UE a anunțat impunerea unui embargo importului de țiței din Rusia, în Azerbaidjan pentru a negocia asigurarea de surse alternative de energie.
BP a descris, într-un răspuns adresat publicației Eurasianet, închiderea conductei Baku-Tbilisi-Supsa ca fiind una „temporară”. Compania a confirmat, de asemenea, că acestă conductă a mai fost închisă anterior pentru anumite perioade, de la 15 martie până la sfârșitul lunii mai.
BP nu a precizat când sau dacă se așteaptă să fie redeschisă. Compania a precizat însă că va redirecționa exporturile de țiței azer pe oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan (BTC), către coasta mediteraneană a Turciei.
Potrivit BP, închiderea este „o măsură de precauție” ca urmare a faptului că „preocupările privind siguranța” au condus la o penurie de petroliere, care au început să evite Marea Neagră.
Este pentru prima dată când o sursă oficială confirmă că exporturile de energie ale Azerbaidjanului au fost afectate de războiul din Ucraina.
Gigantul petrolier din Marea Britanie este cel mai mare producător de petrol din Azerbaidjan. În primele 4 luni ale acestui an, producția azeră de țiței s-a situat la 11,1 milioane de tone, din care 77% au fost produse de BP, iar restul de compania petrolieră de stat a Azerbaidjanului SOCAR, prezentă și pe piața din România.
Deși conducta BTC poate tranzita până la 60 de milioane de tone de petrol pe an, ea funcționează la jumătate din capacitate de câțiva ani. Anul trecut a transportat doar 26,4 milioane de tone. Conducta Baku-Supsa este mult mai mică, capabilă să transporte doar aproximativ 7,2 milioane de tone pe an, iar anul trecut a transportat 4,2 milioane de tone.
Redirecționarea exporturilor de la Supsa pe Marea Neagră către Ceyhan (port turcesc la Marea Mediterană) vine cu un cost.
Lungimea oleoductului BTC este mai mult decât dublă față de cea a conductei Baku-Supsa, ceea ce se vede în costurile de transport.
Compania de stat turcă Botas a crescut în ianuarie 2021 tarifele de transport numai pentru secțiunea sa din conductă de la 0,55 dolari pe baril la 2 dolari dolari pe baril. Iar acestea nu cuprind valoarea tarifelor din Azerbaidjan și Georgia.
Comparativ, tranzitul prin conducta Baku-Supsa costa doar 0,42 dolari pe baril.
Costul mai mare pare nu va afecta însă vânzările de țiței azer, interzicerea importurilor de țiței rusesc de către UE urmând a conduce la o creștere semnificativă a cererii de țiței non-rus și la o majorare corespunzătoare a prețului petrolului.
