Dragoș Tănase, care conduce de peste 10 ani Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) din postura de director executiv, a fost numit și președinte și CEO al companiei-mamă Gabriel Resources, care solicită statului român despăgubiri de peste 4 miliarde de dolari pentru blocarea proiectului minier aurifer de la Roșia Montană, în cadrul unei proceduri de arbitraj aflate în desfășurare la Centrul Internațional de Reglementare a Disputelor privind Investițiile de pe lângă Banca Mondială (ICSID) de la Washington.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Tănase, care este director executiv al RMGC din februarie 2008, a fost numit președinte și CEO al Gabriel Resources în locul lui Jonathan Henry, care a demisionat în urmă cu o lună din funcție, vrând să lucreze la o companie de profil care să deruleze efectiv operațiuni miniere. Dragoș Tănase își va păstra și poziția de conducere de la RMGC, a transmis Gabriel Resources.
"În numele Consiliului de Administrație, îl felicit pe Dragoș pentru numirea în funcția de CEO al Gabriel Resources. Dragoș a demonstrat înalte calități de lider la conducerea RMGC în ultimii 10 ani. Capacitatea sa de conducere în această poziție extinsă va fi de folos Gabriel Resources", spune președintele Consiliului de Administrație al companiei, Keith Hulley.
În vârstă de 45 de ani, Dragoș Tănase și-a început cariera profesională în 1998, imediat după absolvirea ASE, în cadrul Ministerului Finanțelor Publice. A trecut ulterior pe poziția de consultant la divizia locală a gigantului de contabilitate, audit și consultanță fiscală Arthur Andersen, unde a stat până în 2001, când a preluat postul de director financiar al companiei telecom UPC. Din februarie 2008 este director general al RMGC.
Potrivit datelor Gabriel Resources, salariul anual brut de bază al lui Dragoș Tănase ca director general al RMGC este de 408.688 dolari canadieni (circa 1,27 milioane lei pe an, respectiv 106.000 lei pe lună). Lui Tănase i-a fost majorat salariul cu 26% de la începutul anului, pentru compensarea efectului măsurii guvernamentale de trecere a CAS în sarcina angajaților. Fostul CEO al Gabriel Resources, Jonathan Henry, avea, înainte de a părăsi compania, un salariu anual brut de bază de 735.311 dolari canadieni.
În 2015, la scurt timp după ce a reclamat România la ICSID, Gabriel Resources a decis să implementeze un program de retenție a angajaților-cheie, pentru a se asigura că aceștia nu părăsesc compania pe perioada arbitrajului, care, pe baza celor mai recente informații, ar putea să dureze și până în 2020. În cadrul acestui program de retenție, în iulie 2016, a fost creat din punct de vedere juridic un fond care, în eventualitatea în care Gabriel Resources va avea câștig de cauză în arbitraj, va fi alimentat cu 7,5% din primii 500 milioane dolari din despăgubirile totale câștigate de companie la Washington (37,5 milioane dolari), plus 2,5% din ceea ce depășește suma de 500 milioane dolari.
Gabriel Resources consideră că i se cuvin despăgubiri de 4,37 miliarde dolari de la România ca urmare a blocării proiectului minier de la Roșia Montană, deși a investit efectiv în proiect, potrivit propriilor declarații, doar circa 760 milioane dolari. Calculele înaintate tribunalului de la Washington se bazează pe pretenția companiei de a fi identificat cu precizie momentul în timp de la care presupusul prejudiciu ar fi devenit efectiv: 29 iulie 2011. Întâmplător sau nu, la data respectivă, acțiunile Gabriel Resources erau cotate pe bursa din Toronto la prețul de 7,79 dolari/titlu, cu doar circa 9% sub maximul istoric de 8,60 dolari/titlu, consemnat în iunie 2010. În prezent, acțiunile companiei sunt cotate la circa de 35 de cenți bucata.
"În acest caz, România a expropriat investițiile Gabriel Resources printr-o serie de acțiuni desfășurate în timp. Aceste acțiuni au început pe 1 august 2011, când prim-ministrul, președintele, ministrul Culturii și ministrul Mediului au făcut declarații prin care au comunicat decizia Guvernului de a nu permite continuarea proiectului pe baza acordurilor deținute de Gabriel Resources și RMGC la acea dată și de a solicita ca termenii proiectului și acordurile semnate de stat cu privire la RMGC să fie renegociate, pentru majorarea beneficiilor financiare ale statului. Seria de acte și omisiuni care a urmat a culminat cu o expropriere, seria debutând cu certitudine, așa cum se vede limpede în retrospectivă, în august 2011, ceea ce indică că, pentru respectarea legii și a tratatelor de protejare reciprocă a investițiilor semnate de România cu Canada și Marea Britanie, lui Gabriel Resources ar fi trebuit să i se ofere compensații în sumă egală cu valoarea de piață a investițiilor sale de imediat dinainte, respectiv de pe 29 iulie 2011. Nu s-au oferit compensații în această sumă – nu s-au oferit de altfel nici un fel de compensații – asta pe lângă enormele pierderi provocate Gabriel Resources prin confiscarea investițiilor sale. Nu doar că nu s-au oferit nici un fel de compensații. Nici măcar nu s-a recunoscut formal că se datorează compensații, dacă exceptăm declarațiile publice ale premierului Ponta care a arătat că proiectul îndeplinea toate condițiile pentru a fi autorizat și că se vor datora despăgubiri de miliarde dacă va fi respins. Mai mult, ca urmare a exproprierii investițiilor Gabriel Resources de către stat, fără nici un fel de compensații, statul s-a îmbogățit substanțial și în mod injust, întrucât beneficiază de roadele investițiilor extrem de substanțiale ale Gabriel Resources", arată compania în memoriul depus la ICSID în susținerea pretențiilor sale.
În februarie, România a trimis la Washington, cu o întârziere de o săptămână, contramemoriul în răspuns la documentația prin care canadienii de la Gabriel Resources își argumentează solicitarea unor despăgubiri în sumă de 4,4 miliarde dolari în procesul legat de proiectul aurifier Roșia Montană.
Tribunalul ICSID a revizuit recent și programul procedurii de arbitraj, prelungind termenele cu circa 3 luni față de varianta inițială. Astfel, Gabriel Resources își va prezenta replica la contramemoriul României până pe 26 octombrie 2018, iar răspunsul României la această documentație va trebui depus până pe 3 mai 2019. Ulterior, Gabriel Resources va trebui să răspundă până pe 7 iunie 2019 la contestația României privind implicarea Gabriel Resources (Jersey) Ltd. în arbitraj în baza tratatului bilateral de protejare reciprocă a investițiilor dintre România și Marea Britanie. În perioada 2-13 decembrie 2019 va avea loc o audiere la tribunal în care se va analiza justificarea pretenției la despăgubiri a Gabriel Resources.
Gabriel Resources Ltd. Canada deține 80,69% din acțiunile Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), dezvoltatorul proiectului minier aurifer blocat de la Roșia Montană, restul capitalului fiind controlat de statul român, prin Minvest Roșia Montană, unde acționar unic este Ministerul Economiei.
La finalul anului trecut, cei mai importanți acționari raportați oficial ai Gabriel Resources erau Electrum Global Holdings (15,7% din capital), BSG Capital (15,6%), Baupost Group (14,8%), Newmont (13,2%) și Paulson & Co (9,9%).
