Senatorul Daniel Zamfir și parlamentarii PSD au înregistrat un nou proiect de lege care vizează plafonarea dobânzilor la creditele acordate populației, precum și limitarea sumelor ce pot fi cerute de recuperatorii de creanțe. Precedentele proiecte pe acest subiect au fost declarate neconstituționale, dar inițiatorul a venit acum cu câteva modificări.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
Zamfir a depus proiectul la Senat alături de alți 111 deputați și senatori din PSD, în capul listei fiind președintele partidului Marcel Ciolacu. Și trei senatori ai UDMR semnează inițiativa.
Proiectul urmărește plafonarea dobânzilor la creditele acordate consumatorilor, cuprinzând inclusiv codebitorii și fideiusorii.
Dobânzile sunt considerate excesive dacă depășesc anumite praguri stabilite în funcție de rata facilității de creditare a BNR, cunoscută și sub numele de rata Lombard, în prezent la 1,75% pe an (cu 0,5 puncte procentuale peste dobânda de politică monetară). Aceasta este dobânda la care băncile pot obține lichidități în orice moment de la banca centrală în schimbul unui gaj cu titluri de stat.
În cazul creditelor ipotecare acordate de instituțiile financiare nebancare, dobânda anuală efectivă (DAE) nu poate fi mai mare cu mai mult de opt puncte procentuale decât rata Lombard. Articolul din proiect are un singur alineat, care este notat, semn că lipsește un altul care să prevadă plafoane și pentru creditele ipotecare acordate de bănci.
Precedenta lege care urmărea plafonarea dobânzilor votată de Parlament, și care a fost declarată neconstituțională de Curtea Constituțională la începutul acestui an, prevedea un plafon în funcție de dobânda de referință a BNR: maximum două puncte procentuale pentru creditele ipotecare acordate de către bănci și dublul dobânzii de referință pentru creditele acordate de IFN.
Totodată, DAE nu poate depăși cu mai mult de 15 puncte procentuale rata Lombard în cazul creditelor de consum – precedentul proiect prevedea același plafon, dar în funcție de rata cheie. Pentru creditele de consum de până la 15.000 de lei, valoarea totală plătibilă nu poate depăși dublul valorii totale a creditului - prevedere similară cu cea din proiectul precedent.
Inițiatorul argumentează în expunerea de motive că lipsa unui plafon maxim al costului creditelor a dus la abuzuri uriașe din partea băncilor și IFN, inclusiv plata unor dobânzi de peste 2000%. În plus, și alte țări din Uniunea Europeană au plafoane maxime pentru dobânzile la credite, mai adaugă el.
Creditorii ar urma să reducă dobânzile aflate peste plafon, la cererea consumatorului, pe cale amiabilă sau printr-o hotărâre judecătorească.
Proiectul prevede apoi, cu mici modificări, aceeași procedură litigioasă prin care consumatorul poate obține reducerea dobânzilor pe calea instanței – pe durata procesului, efectele contractului se suspendă. Sunt eliminate o parte din prevederile anterioare, care făceau trimitere la situația materială a debitorului și care au fost criticate de către CCR pentru că introduceau o nouă problemă în cuprinsul legii care nu avea de-a face cu plafonarea dobânzilor și creau astfel confuzie.
Autorul inițiativei a refăcut și definiția DAE, care a constituit principala critică a CCR în cazul precedentei legi respinse, pe motiv de neclaritate. Acum a fost preluată definiția DAE dintr-o ordonanță de guvern dedicată creditelor pentru consumatori, fără alte adăugiri.
Prevederile din proiectul anterior privind practicile comerciale incorecte sunt reluate – acestea sunt utilizarea de dobânzi peste plafon, ascunderea dobânzilor în comisioane sau utilizarea de dobânzi penalizatoare care să depășească dublul sumei împrumutate.
Deși o parte dintre prevederile proiectului anterior au fost eliminate, inclusiv cele legate de abuzul de putere economică, proiectul actual complică lucrurile prin contopirea parțială cu o altă idee, cea a limitării creanțelor cesionate.
Astfel, firmele de recuperare nu vor mai putea percepe de la debitor mai mult de cuantumul creanței existent la data încheierii contractului de cesiune. Formularea sugerează că firmele de recuperare nu vor putea pune debitorilor alte dobânzi și comisioane peste creanța cumpărată de la bănci. Într-un proiect precedent care viza cesiunile, și care a fost declarat neconstituțional, recuperatorilor li se impunea o limită aflată la dublul prețului de achiziție a creanței, care în multe cazuri reprezintă doar câteva zeci de procente din valoarea nominală, în funcție de tipul creditului.
Reglementarea cesiunilor în noua formă ar permite eliminarea situațiilor abuzive în care sumele plătite de consumatorii finali cresc considerabil în urma procesului de cesiune, arată inițiatorul.
Zamfir tot încearcă
CCR a respins un proiect al lui Zamfir votat de PSD/ALDE pe tema plafonării dobânzilor în 2019, pe motiv că expunerea de motive era una precară și lipsea avizul Consiliului Economic și Social. Zamfir, alături de colegii din PSD a trecut în 2020 un alt proiect, de această dată cu avizele obținute și o expunere de motive mai largă, dar acum CCR a respins legea pe motivul slabei sale alcătuiri – definiții imprecise, cum este cazul celei referitoare la DAE, care fac inaplicabile restul articolelor, sau mențiuni străine de natura reglementării, cum sunt cele referitoare la adaptarea contractului. CCR nici măcar nu a mai dezbătut dacă plafonarea dobânzilor este permisă sau nu.
Alte proiecte respinse de Curtea Constituțională au vizat conversia creditelor în franci elvețieni la un curs mai avantajos pentru debitori, limitarea cesiunilor sau eliminarea titlului executoriu al contractelor. De altfel, senatorul PSD, care a mai trecut pe la ALDE și PNL, a reluat de-a lungul timpului proiectele respinse de CCR într-o altă formă, unele fiind în cele din urmă validate de Curte, cum este inițiativa privind contractele de leasing. Un succes recent, după mai multe încercări, îl reprezintă modificarea Legii privind darea în plată prin aplicarea automată a impreviziunii în cazul creditelor în franci elvețieni, ceea ce deschide calea adaptării contractelor pentru debitorii care mai au astfel de împrumuturi.
