Într-un context de criză guvernamentală, Ministerul Energiei, acționar majoritar la Oil Terminal, nu a participat la AGA în care s-a aprobat bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul în curs și care astfel a avut un cvorum derizoriu. Conducerea companiei nu a mai fost informată cu privire la stadiul de analiză al ofertei prezentate de investitorul strategic american, după cum peste capul ei au fost discuții despre construirea a 2 depozite de produse petroliere pe terenul Oil Terminal, intenție comunicată de la Societatea de Administrere a Participațiilor în Energie (SAPE). „Am văzut și noi în presă.”
23 aprilie - Profit News TV - Maratonul de Educație Financiară. Parteneri: 123 Credit, ARB, BCR, BRD, CEC Bank, PAID, UNSAR, XTB
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Șefii celor mai mari bănci din România vor dezbate cu celebrul economist Nouriel Roubini starea reală a economiei și perspectivele izbucnirii unei noi crize. Te așteptăm la eveniment! Click pentru detalii și înregistrare
Orfană de acționarul majoritar. Așa a părut compania Oil Terminal (OIL) la acest sfârșit de octombrie, când, la Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor la care s-a pus spre vot bugetul de venituri și cheltuieli, Ministerul Energiei, care deține pachetul de control de 59,62% din titlurile operatorului terminalului petrolier din Portul Constanța, nu numai că nu a trimis reprezentant, dar nici măcar nu a efectuat formalitățile votului prin corespondență.
Prima întrunire a AGA a fost „trântită” chiar de stat, iar a 2-a s-a ținut un cvorum nesemnificativ, de 0,03%, reflectare generală și a unei comunități investiționale slabe. Aceasta arată că miza era minoră, iar lipsa reprezentantului guvernamental, care și la Romgaz Mediaș (SNG) a condus la „picarea” primei AGA, nu este neapărat gravă.
Pe de altă parte, este un simptom. Comunicarea apare ca slabă între conducerea executivă și acționarul majoritar pe probleme care țin de activitatea strategică a companiei, așa cum Profit.ro a avut ocazia să ia pulsul în AGA anostă de la acest final de octombrie. Probleme importante precum construirea unor depozite pe terenul societății sau stadiul de analiză a unei oferte americane cu un nivel ridicat de angajament par un mister la fel de mare pentru șefii executivi ai companiei.
Afirmații făcute de Bogdan Stănescu, numit în august director general al Societății de Administrare a Participațiilor în Energie (SAPE), la jumătatea lunii la Profit Energy.forum, organizat de Profit.ro, privind un demers de investiție la Portul Constanța a luat prin surprindere reprezentanții Oil Terminal. Societatea ar urma să fie partener al Agenției SAPE într-un proiect investițional major. “Este vorba despre două depozite de produse petroliere, cu o capacitate de 50.000 de tone fiecare. Investiia este de 10 milioane de euro fiecare, noi o vom demara, Oil Terminal vine cu terenul. Suntem la faza pregătirii studiului de fezabilitate”, declara Stănescu.
La Constanța nu s-a auzit nimc pe canale oficiale. „Nu există din partea Oil Terminal așa ceva. Am văzut și noi în presă”, a declarat directorul de dezvoltare al companiei Marieta Elisabeta Stasi, răspunzând în AGA la o întrebare. „Probabil ca urmare a acelor oferte prezentate de acel consorțiu american se gândesc și alți posibili investitori să găsească un proiect acum cu Oil Terminal.”
În cazul în care ar fi fost ceva concret, întăresc reprezentanții executivi ai companiei, ar fi fost raport curent la bursă, pentru a fi informați toți investitorii și, oricum, o investiție de asemenea dimensiune ar trebui să fie supusă votului acționarilor. „Nu a fost nimic formalizat”, spune Stasi. „Suntem deschiși la orice colaborare pentru că vrem să ne dezvoltăm, dar în acest moment nu avem nicio discuție, nicio formalizare.”
De asemenea, nu există cunoștință că ar fi și alți terți investitori interesați de proiecte similare. Perspectiva la Oil Terminal este aceea de așteptare. „E un simplu titlu”, a declarat despre demersul SAPE și directorul general Sorin Ciutureanu care a condus ședința AGA, împuternicit prin mandat, în locul președintelui Consiliului de Adminstrație Cristian-Florin Gheorghe, care, de asemenea, nu a fost prezent. „Nu am primit nimic oficial ca să putem întreba la rândul nostru”, mai spune Ciutureanu.
Necunoscute sunt și cu privire la stadiul de analiză a ofertei venită pentru pachetul de control de la un consorțiu american care îi are în frunte pe cei de la Amerocap, entitate în legătură cu Abraham Group, a lui Spencer Abraham, fost secretar al Departamentului pentru Energie al SUA în perioada 2001-2005.
„Nu au mai revenit posibilii parteneri de la Amerocap cu nicio clarificare suplimentară, completare după acea adunare”, spune directorul de dezvoltare Stasi răspunzând la o întrebare. De asemenea, comunicări nu au venit nici din partea Ministerului Energiei, care ar trebui să vină, ca acționar majoritar, cu decizia de vânzare, în cazul în care varianta privatizării se va profila ca una de urmărit. „Niciun acționar nu și-a mai exprimat niciun fel de opinie asupra acestui subiect de atunci. Suntem la același stadiu, de informare și atât. Nu avem informații suplimentare”, a mai spus Stasi.
Cu atât mai puțin, nu au ajuns măcar la nivel de zvon informații cu privire la o eventuală abordare a subiectului în cadrul vizitelor în SUA ale președintelui Klaus Iohannis și ale tandemului guvernamental format din premierul Viorica Dăncilă și ministrul Finanțelor Publice Eugen Teodorovici.
Profit.ro are, în baza unor surse puternice din piață, informații că cei de la Amerocap își mențin oferta și așteaptă intensificarea contactelor cu statul român pentru ajungerea la o înțelegere. Este ceva care se vede și din cotația la bursă a acțiunilor Oil Terminal. Titlurile cu simbolul OIL doar s-au corectat după explozia de preț din vară, dar încă se tranzacționează la valori duble față de cele existente în piața secundară înaintea comunicării interesului americanilor, așa cum se vede pe graficul atașat.
La începutul lunii august, într-o AGA extraordinară, Alexandru Roșu, reprezentantul celor de la Amerocap, ce a venit însoțit de reprezentanți ai Ambasadei SUA a făcut o prezentare în fața investitorilor asupra interesului american. „Aș vrea să vă asigur că această ofertă este una foarte serioasă”, a afirmat atunci acesta, insistând că este vorba de o susținere financiară, tehnică și comercială, iar demersul de investiție nu este condiționat de terțe contractări ulterioare de resurse, fondurile fiind deja alocate pentru un astfel de plasament.
Obiectivul ar fi acela de a „pune mai bine în piața de afaceri capabilitățile pe care Oil Terminal le are”. Interesul este clar pentru pachetul de control, așa cum de regulă se întâmplă în cazul investitorilor strategici. Roșu a spus că există deschiderea lor și pentru alte structuri corporatve decât deținerea nemijlocită a majorității titlurilor, înțelegând sensibilitatea statului român față de importanță strategică a terminalului petrolier de la Portul Constanța, dar că pe ei îi interesează controlul asupra banilor pe care îi investesc. „Nu neapărat problema controlului acțiunilor este cea mai arzătoare aici, ci problema controlului operațiunilor”, afirmase Roșu țintind către aspectul recuperării investiției.
Anul trecut, compania a avut o profitabilitate derizorie după un trimestru 4 foarte slab, însă dinamica a fost bună în primele 6 luni din 2019 acestui an când a realizat venituri din prestări de servicii de 80,53 milioane lei, cu 20,10% mai mari decât cele de 67,05 milioane lei din perioada similară a exercițiului financiar precedent. Oil Terminal a obținut un rezultat din exploatare de 6,81 milioane lei și un profit net de 4,61 milioane lei, față de pierderea de 1,07 milioane lei înregistrată în prima jumătate a anului trecut.
La ultimul preț de închidere de la BVB de 0,2680 lei/acțiune, capitalizarea de piață se ridică la 156,09 milioane lei (36,50 miloane dolari). Sunt valori apropiate de maximul post-criză rezultate și din așteptările care s-au creat în rândul investitorilor în contextul în care o scrisoare neangajantă din partea americanilor menționa plătirea pentru dobândirea controlului a unui preț net superior celor existente în ultimii ani pe bursă.
