Kosovo se dotează vineri cu o armată, pentru a-și afirma suveranitatea, cu susținerea americanilor și cu riscul de a-și înrăutăți relațiile cu Serbia, care nu recunoaște independența fostei sale provincii, relatează AFP.
23 aprilie - Profit News TV - Maratonul de Educație Financiară. Parteneri: 123 Credit, ARB, BCR, BRD, CEC Bank, PAID, UNSAR, XTB
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Președintele Hashim Thaçi și-a pus uniforma joi și s-a adresat Forțelor de Securitate ale Kosovo (KSF), însărcinate cu misiuni în domeniul securității civile, cu câteva ore înaintea votului în Parlament, scrie News.ro.
El a dat asigurări că ea se va afla în slujba tuturor cetățenilor, indiferent de apartenența lor etnică, că intenționează să facă din ea o adevărată armată, la un deceniu după proclamarea unei independențe recunoscute, potrivit Priștinei, de 115 țări.
Aceasta este respinsă de Belgrad, dar și de Rusia și China, care închid Kosovo ușa la ONU.
KFOR, o forță internațională condusă de NATO, garantează securitatea și integritatea teritorială a Kosovo după războiul între forțele sârbe și rebele kosovare albaneze (1998-1999), soldat cu peste 13.000 de morți.
”FERICIRE EXTRAORDINARĂ”
Kosovarii albanezi au primit cu o rară unanimitate ceea ce cotidianul Koha Ditore prezintă drept ”un vot istoric”.
”Este o fericire extraordinară pentru cetățeni (...). Asta ar fi trebuit să să se facă mai devreme, dar nu este târziu”, comentează Hamze Mehmeti, un pensionar în vârstă de 67 de ani. ”Acum putem să spunem că suntem un stat. Un stat fără armată, așa ceva nu există”, consideră Skender Arifi, un frizer în vârstă de 37 de ani.
La Belgrad, la fel ca în rândul celor 130.000 de etnici sârbi care trăiesc în Kosovo, această armată este primită cu un amestec de îngrijorare și de furie.
”Sper ca dacă albanezii (din Kosovo) întreprind ceva împotriva noastră, statul sârb să facă ceva să ne apere”, comentează Marko Djusic, un locuitor de la Dren, un sat sârb în nordul Kosovo.
Această nouă criză are loc într-un context tensionat, în care dialogul se află într-un punct mort de luni de zile și după ce Priștina a instituit, în noiembrie, o barieră vamală asupra produselor sârbe.
Kosovo ”este cel mai rău coșmar al meu, mă culc cu el, mă trezesc cu el și nu dorm prea mult”, a comentat președintele sârb Aleksandr Vucici.
Cabinetul său și-a reiterat, joi, ”enorma îngrijorare față de viitorul” minorității sârbe și a avertizat că înființarea unei armate ”va înrăutăți semnificativ situația”.
BANNERE ÎNSTELATE PESTE TOT
Miza este politică, dar și militară. Potrivit unor analiști din Kosovo, este nevoie de un deceniu în vederea transformării KSF în armată.
Efectivele acestor forțe, în prezent de 2.500 de oameni, urmează să crească la 5.000, plus 3.000 de rezerviști, departe de cei 30.000 de militari pe care-i numără armata sârbă, potrivit unor estimări.
În Kosovo, la fel ca la Belgrad, opțiunea unei escaladări militare nu este considerată credibilă de către analiști, în pofida faptului că premierul Ana Brnabic a dat asigurări că ea ar fi ”pe masă”.
O sursă diplomatică de la NATO nu-și ascunde, sub acoperirea anonimatului, îngrijorarea - dorința de a se dota cu o armată este ”legitimă”, însă acest lucru ar trebui făcut ”treptat, pentru a evita escalada”.
Secretarul general al NATO Jens Stoltenberg, care dăasigurări că KFOR va continua să asigure securitatea Kosovo, și-a exprimat o rezervă față de calendarul acestei inițiative, care ar putea avea ”repercursiuni grave”.
Conducătorii kosovari sunt însă susținuți de public, de Marea Britanie, dar mai ales de Statele Unite - cel mai apropiat aliat al lor.
Principalul drum din Priștina, dar și numeroase axe rutiere, au fost de altfel pavoazate cu drapele americane, mai mult ca de obicei.
Ambasadorul american la Priștina Philip Kosnett și-a exprimat dorința ca, după înființarea armetei, conducătorii regiunii ”să-și concentreze energia asupra dialogului” în vederea ajungerii la un acord privind o normalizare a relațiilor între Belgrad și Priștina.
La rândul său, Cabinetul lui Vucici și-a anunțat intenția de a consulta ”prietenii Serbiei la Consiliul de Securitate” al ONU.
