După o ceartă publică, opoziția din Turcia, formată din șase partide, l-a ales pe Kemal Kilicdaroglu pentru a fi candidatul său unic la alegerile prezidențiale din 14 mai, însă unii spun că economistul în vârstă de 74 de ani nu are carisma necesară pentru a-l putea detrona pe actualul președinte Recep Tayyip Erdogan, care domină politica țării de două decenii, relatează The Guardian.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Lider de cursă lungă al Partidului Republican al Poporului (CHP), Kemal Kilicdaroglu va încerca să fie o provocare pentru Recep Erdogan la alegerile de la mijlocul lunii mai, în ciuda criticilor potrivit cărora nu ar avea flerul politic și carisma necesare pentru a contesta populismul lui Erdogan.
Kilicdaroglu a fost desemnat candidat la alegerile prezidențiale din partea coaliției de opoziție Alianța Națională, alcătuită de partidul său, CHP, împreună cu partidul naționalist Iyi Parti (Partidul Bun) și mai multe formațiuni mai mici desprinse din Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP) al lui Erdogan. Aceste partide s-au angajat să se unească pentru a-l răsturna de la putere pe Erdogan și pentru a revizui schimbările legislative și constituționale care au marcat guvernarea sa, promițând inclusiv revenirea țării la un sistem parlamentar, și nu prezidențial.
Alegerile reprezintă o ocazie rară pentru opoziție de a-l contesta pe Erdogan și supremația partidului său AKP, mai ales în contextul în care cutremurele devastatoare de luna trecută, care au ucis peste 46 000 de persoane în Turcia, au stârnit furia populară pentru modul în care guvernul a răspuns la situația de dezastru, dar și pentru faptul că a închis ochii la construcții neconforme. Sondajele de opinie din săptămânile de după cutremur au arătat o ușoară scădere a popularității AKP și o creștere a sprijinului pentru partidele de opoziție, în principal CHP și Partidul Bun, scrie News.ro.
ULTIMA ȘANSĂ PENTRU DEMOCRAȚIA TURCĂ?
Există, de asemenea, o îngrijorare generalizată că acest scrutin reprezintă ultima șansă de a păstra democrația turcă și de a împiedica alunecarea țării mai departe spre un regim autocratic.
Anunțul că Kilicdaroglu va candida împotriva lui Erdogan a urmat după zile de dispute publice în cadrul alianței opoziției. Meral Akșener, fost ministru de interne și lider al Partidului Bun, a decis să părăsească alianța opoziției, în perspectiva candidaturii lui Kilicdaroglu, dar ulterior a revenit asupra deciziei. Akșener a declarat că desemnarea lui Kilicdaroglu drept candidat prezidențial al blocului opoziției riscă să ducă la un eșec total în alegeri, iar săptămâna trecută ceruse ca primarul Istanbulului, Ekrem İmamoglu, sau primarul Ankarei, Mansur Yavaș, să candideze în locul profesorului de economie.
Însă într-o răsturnare de situație dramatică, Akșener și partidul său au revenit în coaliția de opoziție cu puțin timp înainte de reuniunea ce urma să anunțe candidatura lui Kilicdaroglu, după ce, se pare, a acceptat ca Imamoglu și Yavaș să fie candidații comuni la funcția de vicepreședinte.
După anunțarea candidaturii sale, Kilicdaroglu a declarat că șefii fiecăruia dintre celelalte cinci partide din coaliția de opoziție vor deveni candidați la funcția de vicepreședinte împreună cu Imamoglu și Yavaș, în ciuda faptului că opoziția încearcă să elimine acest rol, dacă reușește să preia puterea.
"Masa noastră este masa păcii și a fraternității. Noi, Alianța Națiunii, vom conduce Turcia consultându-ne, prin consens", a declarat el.
Observatorii se tem însă că dezbinarea - arătată public - în rândul coaliției de opoziție formate din șase partide nu va face decât să-l avantajeze pe Erdogan înaintea unor alegeri controversate, pe care, scrie Reuters, mulți le consideră a fi cele mai importante alegeri din istoria de 100 de ani a republicii.
POPULARITATEA LUI ERDOGAN SE MENȚINE LA COTE RIDICATE
Fost funcționar public, Kilicdaroglu ar putea profita de anii de criză economică și de inflația în creștere, precum și de cutremurele devastatoare de luna trecută din sudul țării, care au adus critici la adresa reacției statului. Cu toate acestea, unii se îndoiesc că fostul economist - plin de energie, care a urcat în ierarhie ca luptător împotriva corupției - îl poate învinge pe Erdogan, cel mai longeviv lider al Turciei, a cărui carismă în campanii a contribuit în decursul carierei lui la obținerea a peste zece victorii în alegeri.
Co-liderul partidului prokurd turc HDP, al treilea partid ca mărime din parlament, dar care nu face parte din coaliția opoziției, a declarat că îl va susține pe Kilicdaroglu după discuții "clare și deschise".
"Așteptarea noastră clară este o tranziție către o democrație puternică. Dacă putem cădea de acord asupra principiilor fundamentale, l-am putea susține în alegerile prezidențiale", a declarat luni Mithat Sancar.
Chiar și înainte de cutremure, Erdogan și-a văzut popularitatea scăzând pe fondul unei crize a costului vieții în care inflația a urcat până la 85%. Dar vineri, sondajele de opinie păreau să indice că Erdogan și Partidul AKP își păstrează în mare parte sprijinul.
Erdogan nu s-a confruntat niciodată cu o amenințare electorală serioasă de când partidul său a câștigat alegerile în 2002. De atunci, el a modelat din ce în ce mai mult Turcia în funcție de viziunea sa - o societate pioasă și conservatoare și o putere militară regională asertivă.
Opoziția a cooperat mai strâns de când a reușit în 2019 să preia controlul asupra Istanbulului, Ankarei și a altor orașe mari de la AKP în alegeri.
Conștientă că nu are șanse de reușită decât dacă este unită și prezintă un candidat unic, opoziția s-a angajat să revoce puternica președinție executivă creată de Erdogan, să readucă Turcia la democrația parlamentară și să restabilească independența unei bănci centrale care a pus în aplicare cerința președintelui de a menține rate scăzute ale dobânzilor, ceea ce a dus la creștere economică, dar a prăbușit lira și a alimentat inflația.
Astfel, alegătorii vor decide la 14 mai nu numai cine conduce Turcia, ci și cum este guvernată, încotro se îndreaptă economia sa și ce rol poate juca pentru a atenua conflictul din Ucraina și Orientul Mijlociu.
