Economistul Sebastian Buhai, cercetător român la Paris și Stockholm, a explicat că IT-ul și medicina sunt domeniile care vor cunoaște în următorul deceniu creșteri importante pe piața cererii forței de muncă.
Biroul de statistică a pieței muncii din SUA a făcut proiecții pentru 2030 atât pentru ocupații, cât și pentru industrii. „Dacă ne uităm la proiecția pentru schimbarea procentuală în numărul celor angajați, dar selectăm doar ocupațiile cu un efectiv mare de angajați, „domeniile” de viitor în 10 ani în SUA par să fie asistența medicală în ambulatoriu și serviciile medicale/ de îngrijire „personalizate” în general sau domeniul utilizării și securizării datelor (incluzând de la statisticieni și specialiști în cercetare operațională/ logistică, la „developeri” și „testeri” de software, la experți în securitatea cibernetică etc.)”, susține Buhai. El precizează că alte domenii cu creștere mare, dar cu număr absolut de angajați mult mai mic, sunt, de exemplu, cele ținând de infrastructura energiilor regenerabile, cum ar fi, de exemplu, tehnicieni pentru eoliene sau instalatori de panouri solare fotovoltaice, arată Adevărul.
Digitalizarea și viitorul pieței de muncă
Trendurile acestea de lungă durată privind structura pieței muncii, explică economistul, sunt o consecință, pe de o parte, a schimbările demografice privind creșterea speranței de viață/ longevității și îmbătrânirea populației, și, pe de altă parte, a creșterii importanței automatizării/ digitalizării/ utilizării datelor în procesele de producție. De asemenea, un aport relativ mai mic în ansamblul economiilor îl au decarbonizarea și tranziția către energia „verde”. „Deci ne putem foarte logic aștepta ca aceste tendințe să fie foarte similare și în alte state dezvoltate, precum cele mai multe din cadrul Uniunii Europene și din cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), ceea ce este parțial confirmat, de altfel, în diverse studii”, precizează Buhai.
România pe piața muncii 2.0
Întrebat cum stăm în România din punct de vedere al pregătirii pentru piața muncii 2.0, economistul susține că în lipsa unor analize profesioniste pe această temă impresia sa generală este că, deocamdată, „ne confruntăm pe plan intern cu un fel de atitudine care oscilează între tehno-ignoranță și tehno-scepticism, ceea ce are ca implicație lipsa unui cadru adecvat de reglementare”.
Există date statistice îngrijorătoare din acest punct de vedere: în privința indicelui economiei și societății digitale, România ocupă penultimul loc în UE-27 în 2020. „Lucrurile nu stau mai bine în privința competențelor digitale ale forței de muncă, unde, deși există deja rezultate bune și potențial considearabil în privința pregătirii absolvenților din domeniul informatic, aceștia rămân mult prea puțini la nivel de absolvenți de învățământ terțiar pentru a acoperi cererea chiar și la nivel de piață internă (deci chiar făcând abstracție de faptul că mulți dintre ei emigrează)”, susține economistul.
Cea mai scăzută rată de educare a adulților în cadrul UE Mult mai grav este, conform lui Buhai, faptul că România are în continuare cea mai scăzută rată de educare a adulților în cadrul UE, ceea ce afectează categoric și potențialul de pregătire generală în privința competentelor digitale. „Absența unor programe sistematice în educarea/ pregătirea românilor în privința abilităților digitale se reflectă, așteptat, în faptul că întreprinderile românești sunt rămase în urmă în ceea ce privește tehnologiile digitale de bază: avem cele mai mari decalaje în raport cu media UE privind, de exemplu, tehnologia de cloud computing, dispozitivele inteligente sau infrastructura de mare viteză”, detaliază specialistul.
El vede un mare potențial în faptul că suntem la egalitate sau peste media UE, în ceea ce privește unele tehnologii digitale încă la frontieră, precum adoptarea roboticii, a tehnologiei blochain sau a sistemelor de inteligență artificială, precizând că este vorba totuși, în principal, de colaborări și parteneriate mulți-naționale.
Dezastrul digital în serviciile publice
Buhai susține că putem vorbi despre un „adevărat dezastru” când vine vorba de performanța digitală a serviciilor publice. O gură de oxigen în acest sens, cel puțin teoretic, ar trebui să fie Planul Național de Redresare și Reziliență în cadrul căruia o parte considerabilă din fondurile UE vor fi alocate pentru „transformarea digitală” a administrației publice, a serviciilor publice, a sistemelor juridice, de sănătate, de educație publică etc. „Depinde mult de felul cum vom fructifica aceasta șansă. Să vedem dacă și cum vor fi aceste fonduri “absorbite””, susține Buhai.
Economistul român subliniază că pentru ca aceste schimbări importante în economia mondială să nu ne afecteze este imporant ca autoritățile să fie pregătite cât mai din vreme și cât mai temeinic pentru a materializa eficient oportunitățile oferite. „Precedentele (atât pozitive, cât și negative) ne arată deja că un standard crescut de viață/ prosperitate viitoare depinde deci în mare măsură de contracararea impactelor negative ale acestor transformări inevitabile prin buna guvernanță, prin instituții/ legi/ norme adecvate, prin invesții publice, prin educație generală/ training specializat adaptate acestor (așteptate) schimbări”, concluzionează el.
