Iranul și Statele Unite par să apuce calea dezescaladării, insă Irakul, devastat de mult timp de războaie și disensiuni, rămâne în ochiul ciclonului provocat de ultimele raiduri și represalii, dau asigurări experți, relatează AFP, citat de News.ro.
23 aprilie - Profit News TV - Maratonul de Educație Financiară. Parteneri: 123 Credit, ARB, BCR, BRD, CEC Bank, PAID, UNSAR, XTB
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Irakul, intrat în 1980 într-un sângeros război împotriva Iranului și niciodată ieșit cu adevărat din violențe de atunci, ”va rămâne o zonă de conflict” prin procură, apreciază Randa Slim de la Middle East Institute.
”Cum nu este garantată nicio dezescaladare veritabilă, riscăm să vedem în continuare represalii de ambele părți în Irak”, unde Iranul, la fel ca Statele Unite, este prezent de mult, declară pentru AFP Erica Gaston de la New American Foundation.
De ani de zile, al doilea producător de petrol din OPEP încearcă să iasă din strânsoarea celor doi patroni - Iranul vecin care își extinde neîncetat influența și Statele Unite care l-au invadat în 2003 și l-au ocupat apoi timp de opt ani.
PROIRANIENII, CONSOLIDAȚI
În ultimele zile, raportul de forțe pare că s-a schimbat. Asasinându-i la Bagdad pe generalul iranian Qassem Soleimani, emisarul Teheranului în Irak, și pe Abu Mahdi al-Muhandis, șeful forțelor proiraniene din țară, Washingtonul și-a pierdut ultimii susținători publici locali.
CITEȘTE ȘI DOCUMENT ANAF modifică Declarația Unică - schimbările vizează câștigurile din criptomonede, susținerea entităților nonprofit, impozitul pe veniturile din jocuri de noroc, precum și eliminarea sau actualizarea unor secțiuniBagdadul ”nu poate să condamne în mod public Iranul, pentru că acest lucru îl poate costa scump în rândul opiniei publice naționale, spre deosebire de criticarea Statelor Unite”, explică AFP Ramzy Mardini, un specialist din Irak.
În sânul statului irakian, proiranienii nu au încetat să câștige putere - în Parlament, în Guvern și în interiorul forțelor de securitate.
Iar departe de arena publică, în apropierea bazelor în care se află militari americani, în deșertul occidental sau în munții din Kurdistan, facțiunile antrenate și finanțate de Teheran sunt cele care mânuiesc amenințarea.
Ele dau asigurări acum că au format un front unit împotriva Statelor Unite și aliaților regionali ai acestora, în contextul în care ele sunt cele care, potrivit Washingtonului, trag de luni de zile zeci de rachete asupra miliarilor și diplomaților americani.
Iranul, spun ele, a răzbunat moartea lui Soleimani, iar acum este rândul lor să răzbune moartea lui al-Muhandis.
În acest context, un derapaj este posibil, relevă Gaston, deoarece ”Hashd numără mulți milițieni furioși, hotărâți să se răzbune pe Statele Unite”.
În fața lor, ”actorii minori ai sistemului care încearcă să țină ușa deschisă Washingtonului”, precum președintele irakian, kurdul Barham Saleh, președintele Paramentului, sunnitul Mohamed al-Halbousi sau manifestanții revoltați de la 1 octombrie față de acapararea Iranului nu găsesc ecou.
Miercuri, înainte de zori, Iranul a tras 22 de rachete asupra forțelor americane stațonate în baze irakiene. ”Noaptea au avut loc represaliile, iar ziua consolidarea politică și dominația facțiunilor proiraniene”, rezumă pentru AFP Toby Dodge, un profesor la London School of Economics.
PARALELĂ CU LIBANUL
După asasinarea lui Soleimani la Bagdad, Parlamentul a îndemnat Guvernul să expulzeze toate trupele străine.
Însă miercuri, când Iranul a ripostat, reacțiile oficiale au fost tardive și mai mult decât măsurate.
Înaintea asasinării lui Soleimani, mii de irakinei proiranieni au luat cu asalt, sub nasul forțelor de securitate irakiene, sediul Ambasadei Statelor Unite la Bagdad.
În prezent, premierul demisionar Adel Abdel Mahdi, considerat de mulți ”terminat” din punct de vedere politic, își poate permite să denunțe un ”asasinat politic” comis din ordinul lui Donald Trump în persoană și să dezmintă cu vehemență declarațiile Pentagonului, punându-l într-o situație stânjenitoare după ce a trimis - din greșeală potrivit Washingtonului - o scrisoare prin care anunța retragerea trupelor.
Pe termen mai mult sau mai puțin lung - prin cele 22 de rachete trase exact la ora la care mașina lui Soleimani a fost pulverizată de o dronă americană și prin hărțuirea bazelor în care se află americani prin intermediul agenților săi în Irak - Iranul va căuta ”să accelereze plecarea trupelor americane”, apreciază Dodge.
Aceleași trupe care invadau Irakul în urmă cu 17 ani și care au instaurat un sistem politic după modelul Libanului.
În prezent, în Irak revine adesea paralela cu Libanul, o țară devastată timp de 15 ani de război civil începând din 1975 și care este zguduită în continuare de războaie prin procură cu Isralul, relevă Slim.
”Libanul este teatrul în care Siria și Israelul «comunică»”, declară ea pentru AFP.
”Irakul ar putea să devină teatrul Iranului și Statelor Unite”, rezumă ea.
Iar aici nu există o forță care să se interpună, precum Misiunea ONU desfășurată de-a lungul frontierei dintre Liban și Israel, notează Slim.