În noiembrie anul trecut, frații Micula și 3 companii controlate de ei au solicitat curții federale a districtului Columbia din statul Washington din SUA recunoașterea și punerea în executare a deciziei ICSID din 2013, respectiv obligarea României la plata de despăgubiri de 250 milioane dolari pentru retragerea cu 4 ani înaine de termen a unei scheme de încurajare a investițiilor prin facilități fiscale.
Frații Gavazzi au preluat 70% din acțiunile combinatului siderurgic Socomet Oțelu Roșu în 1999, plătind în acest scop 500.000 euro Fondului Proprietății de Stat. Compania a intrat în faliment în 2003, iar cumpărătorii au reclamat România la ICSID în 2012, acuzând că statul și-a încălcat angajamentul de a reeșalona sau de a șterge datoriile combinatului, măsura în schimbul căreia investitorii se angajau să efectueze investiții în societate.
Suspendarea survine cu doar o săptămână înaintea deadline-ului din 15 februarie până la care statul român trebuie să depună la tribunal documentația de răspuns la memoriul Gabriel Resources înaintat instanței în vara anului trecut, în care compania își prezenta și argumenta pretențiile de peste 4 miliarde de dolari față de România.
În acest fel, Gabriel Resources, practic, se întoarce într-un fel de unde a plecat. La înființare, în 1997, numele său inițial a fost Starx Resources Canada și s-a listat pe bursa din Vancouver. TSX Venture Exchange, unde Gabriel Resources își va transfera acțiunile, a fost creată în 1999 prin fuziunea burselor din Vancouver, Alberta și Montreal.
A fost creat juridic un fond care, în eventualitatea în care Gabriel Resources va avea câștig de cauză în arbitraj, va fi alimentat cu 7,5% din primii 500 milioane dolari din despăgubirile totale câștigate de companie la Washington (37,5 milioane dolari), plus 2,5% din ceea ce depășește suma de 500 milioane dolari. Acest fond va fi utilizat după eventuala victorie în arbitraj pentru recompensarea managerilor, a angajaților de bază ai companiei și a altor experți care au contribuit la obținerea rezultatului pozitiv, sumele individuale pe care le va încasa fiecare urmând să fie stabilite atunci.
Tribunalul de la Centrul Internațional de Reglementare a Disputelor privind Investițiile de pe lângă Banca Mondială (ICSID) de la Washington, care judecă arbitrajul în care Gabriel Resources cere despăgubiri de 4,4 miliarde dolari statului român pentru blocarea proiectului minier aurifer de la Roșia Montană, a decis că publicul și părțile neimplicate în dispută nu vor avea acces la rapoartele experților prezentate în cadrul procedurii și nici la declarațiile martorilor din proces.
Regulile Centrului Internațional de Reglementare a Disputelor privind Investițiile de pe lângă Banca Mondială (ICSID) de la Washington prevăd că judecătorii trebuie să fie "persoane de înalt standard moral și cu competență recunoscută în drept, comerț, industrie sau finanțe, capabile de judecată independentă". Părțile aflate în litigiu pot propune recuzarea unui judecător în baza oricărui fapt care ar indica lipsa acestor calități.
Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) declasificase, până la finalul lunii august a anului trecut, un număr de 242 de documente oficiale anterior clasificate ca secrete de serviciu, legate de proiectul minier aurifer blocat de la Roșia Montană, și era, la acea dată, în curs de a declasifica alte 248, pentru a putea fi consultate, utilizate și prezentate ca probe de către părți în cadrul procedurii de arbitraj a litigiului dintre statul român și Gabriel Resources.
Ministerul Finanțelor Publice nu contrazice însă afirmațiile anterioare ale Gabriel Resources, potrivit cărora ANAF a decis, în septembrie, să anuleze procedura de executare silită a RMGC, care viza o rambursare de TVA în sumă de 27 milioane lei efectuată de stat către companie pentru achiziții de servicii de PR, publicitate, promovare și consultanță, rambursare considerată inițial nejustificată de către Fisc.
Președinția a propus Parlamentului încetarea valabilității acordurilor pentru investiții încheiate de România cu statele UE. Aceste tratate trebuiau eliminate de la aderarea României la UE, fiind baza mai multor litigii internaționale, cel mai cunoscut fiind cel cu frații Micula. Recent, Raiffeisen Bank a scris autorităților că ar putea chema statul în judecată din cauza Legii dării în plată, invocând prevederile din Tratatul bilateral cu Austria.
Documentația de atribuire la această licitație a fost modificată de minister după ce au fost primite contestații care acuzau că aceasta ar conține "nenumărate prevederi și cerințe manifest restrictive și/sau excesive, care par a fi fost introduse în scopul de a favoriza potențiali ofertanți".
Statul român nu a făcut cerere de anulare a deciziei ICSID din martie anul acesta prin care a fost obligat să le plătească lui Hassan Awdi și partenerilor săi de la Rodipet despăgubiri de circa 7,7 milioane euro plus dobânzi urmând sfatul caselor de avocatură care l-au reprezentat în procedura de arbitraj de la Washington.
Una dintre firmele care au contestat licitația susține că documentația de atribuire elaborată de minister "conține nenumărate prevederi și cerințe manifest restrictive sau excesive, care par a fi fost introduse în scopul de a favoriza potențiali ofertanți".
Procedurile de arbitraj în litigii internaționale sunt extrem de lucrative pentru firmele de avocatură și, în mod corespunzător, presupun costuri mari pentru părțile aflate în dispută. În anii trecuți, onorariile avocaților care au reprezentat România în astfel de proceduri au fost și de peste 400 euro/oră.
Alpiq a depus o cerere de arbitraj la ICSID în noiembrie anul trecut, reclamând rezilierea ilegală a contractelor pe termen lung de cumpărare de energie electrică încheiate cu producătorul de energie hidro controlat de statul român.