Un an cât zece la un loc… Cam așa s-ar descrie în câteva cuvinte anul care se apropie de sfârșit, un an în care am stat mai mult cu ochii pe monitoarele oficiale decât pe tablourile de bord sau pe rapoartele contabile.
Nu mai este mult până la împlinirea termenului de scadență a obligațiilor fiscale născute în perioada epidemiei Covid 19, dată de la care se vor calcula majorări de întârziere pentru debitele neachitate, iar inspectorii din cadrul ANAF vor avea liber la acțiunile de executare silită pe care intenționează să le întreprindă în vederea recuperării arieratelor bugetare.
Marcel Vulpoi este profesor universitar la Academia de Studii Economice din București, fondator și General Manger al Vulpoi & Toader Management, una dintre cele mai mari companii românești care oferă servicii de contabilitate și consultanță în afaceri.
Criza economico-financiară generată de pandemia Covid 19, probabil va rămâne una dintre cele mai bruște și accentuate crize din istoria economiei globale, manifestându-se cu brutalitate aproape în toate sectoarele de activitate. Excepție fac domeniul produselor alimentare și cel farmaceutic, dar și aici au apărut probleme legate de aprovizionare precum și de lipsa unor produse sanitare și echipamente de protecție împotriva noului virus.
Trăim perioade cel puțin interesante. Virusul vieții ne-a pus pe toți într-o situație imposibil de imaginat acum trei luni. Reacțiile în fata virusului sunt de la “sfârșitul lumii! – nimic nu va mai fi la fel!” până la “ce e tâmpenia asta? – o manipulare masivă fără niciun suport real?”. Indiferent de părerea fiecăruia dintre noi despre această situație un lucru este clar: cu toții am fost afectați într-un fel sau altul, direct sau indirect. Și mai este un lucru la fel de clar: această afectare prezentă va avea efect și în viitorul mai mult sau mai puțin apropiat.
Traducerea în chineză a cuvântului criză se realizează prin două simboluri. Traduse separate, primul simbol înseamnă pericol, iar cel de-al doilea înseamnă oportunitate.
Piața de consultanță din România se caracterizează prin continuarea tendinței din ultimii doi ani, anume aceea de apariție a noi boutique-uri de consultanță. Practic în această piață nu se întâmplă ceea ce vedem în alte industrii, firmele de consultanță neputându-și consolida poziția pe piață, în ciuda creșterilor cu două cifre a principalilor jucători. Ca și tendință generală se observă o creștere mult mai rapidă a jucătorilor locali față de firmele multinaționale.
Și în domeniul legislației fiscale se pare că primăvara a venit mai devreme, încă din primele zile ale lunii februarie apărând vestitorii anotimpului mult așteptat. Mă refer, desigur, la cele două ordonanțe de urgență care au mai luminat un pic fețele posomorâte ale românilor din cauza numeroaselor sarcini fiscale și financiare specifice fiecărui început de an.