Rezultatele 51 - 72 din 72 pentru "opinie"

Am urmărit cu profundă uimire știrile de zilele trecute, pe televisiuni. Incredibil, dar compania Tarom anunță că va ajunge în anul 2016 cu rezultate financiare...zero, adică revine pe zero, în sfârșit, din marasmul pierderilor de zeci de milioane de euro!

România a adus o contribuție importantă științei economice, de care va fi mândră, hăt-hăt, până în epoca FMI: arieratele.

O vorbă veche din administrație spune că nebunia în business apare atunci când nu faci nicio schimbare în modul de conducere a afacerii, dar aștepți rezultate diferite. Cam asta se întâmplă și cu turismul românesc de 26 de ani încoace: așteptăm în fiecare an să obținem, în sfârșit, rezultate cu care să contăm în turismul mondial, dar nu facem nicio schimbare în modul nostru de a acționa

Am văzut în ultimele zile în presă nenumărate articole referitor la delegația sau, mai bine zis, delegațiile românești care au mers zilele trecute la Moscova, încercând să atragă turiștii ruși în Romania. Cred că s-a vorbit foarte mult, toți au avut ceva de spus și, pe undeva, s-a creat o oarecare confuzie. Ar fi nevoie, așadar, de câteva clarificări și aprecieri.

Ieri am revăzut în presă genul de titluri care se tot repetă de la o vreme: „economiile populației și agenților economici sunt în creștere”, „economiile în lei ale firmelor au urcat cu…”, „economiile populației au crescut în ultimii ani cu…”. Prilejul pentru publicarea acestor știri a fost publicarea de către BNR a statisticilor lunare privind evoluția masei monetare.

Eram undeva la țară, la nunta unui prieten, și tocmai intraserăm în curtea bisericii pentru cununia religioasă. Popa ne-a ieșit în față, cu cădelnița bălăngănindu-i-se în mână. Eu mă retrăsesem sub un copac, la umbră, și fumam, când din alai s-a desprins socrul mare și a fugit spre mine cu o sclipire de panică în ochi.

- Băi tâmpitule, ți-am făcut eu ceva? Te-am supărat? Te-am jignit? Omul cu ochelari și guler de blană s-a așezat nervos la masă. Celălalt, "Tâmpitul", bătea nedumerit din pleoape.

Nu sunt un mare client al taximetriștilor, dar sunt câteva situații pe an când apelez la ei. În ultimele două luni am avut, însă, doar experiențe proaste și...ciudate cu taximetriștii. Pe la jumătatea lunii decembrie am fost invitat la petrecerea de sfârșit de an organizată de Blue Air. Fiind seară, am intenționat să iau un taxi, gândindu-mă că poate mai beau ceva. Petrecerea începea la ora 19, așa că am început să sun pe la ora 18:15, deși locuiesc destul de aproape de Loft, locul evenimentului, care este pe Ștefan cel Mare.

Cu toții știm că sloganul nostru de țară ar putea să fie “MERGE ȘI AȘA”. Cu toții știm că, în DEX, regăsim cuvântul NEPĂSĂTOR, dar lipsește cuvântul PĂSĂTOR.

Era o zi din acelea în care, pur și simplu, nu găsești nimic interesant de scris. Viața reală de ziarist nu e atât de palpitantă ca în filme. Nu umbli prin teatrele de război, mânjit pe față cu cărbuni, și nici nu te rostogolești prin paturile hotelurilor de cinci stele cu văduve miliardare între două vârste, care ulterior îți dezvăluie secretele teribile ale familiilor lor celebre. Nimic din toate astea. Dai câteva telefoane și vorbești cu oameni importanți, în timp ce te bâlbâi emoționat, încercând să obții niște informații, primești comunicate scrise prost, pe care le publici într-un stil la fel de bolovănos, sau cauți prin arhive până găsești vreo schimbare prin legi.

Unii asiguratori parcă sunt prinși în propria capcană, întreținută ani de zile de diferite probleme reale și de diferite practici, nemaivăzând pădurea de copaci și uscături. Cred că devine o prioritate întoarcerea asigurătorilor cu fața către consumatori. Aș putea folosi termenul de client, dar de multe ori beneficiarii de servicii financiare nu sunt clienții direcți, deși ar putea deveni.

Țâr țâr țâr. Sună telefonul. Mă aplec și-l iau de jos. - Cu respect, domnu' Liviu! Am frisoane când aud cuvântul "respect" în gura oamenilor de afaceri. De câte ori își exprimă considerația față de mine, îmi cer câte ceva.

- Opriți, mă, ăla, că mă duc până la wc. L-au oprit și cineva a aprins lumina. În cameră era cald și fumul de țigară dansa ca un norișor murdar peste capetele tuturor. Dar și așa se simțea mirosul de șosete nespălate.

Dacă aș pleca într-o vacanță de vreo șase luni și aș lua cu mine vreo zece cărți, una care ar fi cu siguranță prezentă e "Insuportabila ușurătate a ființei” de Milan Kundera. Deși am citit-o cu mulți ani în urmă, după ce apăruse în Franța în 1984, an în care “Cortina de Fier” despărțea cu fermitate continentul, a rămas una din cărțile care m-au atins profund și pe care o mai răsfoiesc uneori zâmbind cu tristețe

Mare, mare tragedie! Nu poate fi descris altfel ceea ce s-a întâmplat! Ce facem, ce putem face pentru ca moartea lor să nu fie în zadar? Cine sunt vinovații? Personal, cred că de vină, pe fond, este mentalitatea noastră nenorocit- balcanică, tradițională, "las', că merge și-așa"! O regăsim peste tot și, mai ales, în turism, dar nu numai!

Ca să fiu sigur că-i stric ziua, trântesc portiera, apoi mișc de câteva ori din oglindă. Pânza se întinde și se ascute la est și la vest, ca harta României, dar nu se rupe. N-a prins nimic în dimineața asta. Nu-l văd, dar știu că e acolo, ascuns în oglinda mea.

Mă simțeam inutil ca un prezervativ în poșeta unei lesbiene. Venisem pentru două zile la țară să-mi clătesc gândurile, când am aflat că s-a redeschis vechiul bar din sat. Treceam printr-o perioadă proastă și n-aveam chef să vorbesc cu nimeni, dar tentația de a revedea un loc de care mă legau atîtea amintiri a fost mai puternică decât nevoia mea de singurătate. Barul era aproape plin cu tineri gălăgioși pe care nu-i cunoșteam. Nici numele noului proprietar nu-mi spunea nimic.

Închid ochii și strâng tare mânerul scaunului. Centura îmi intră în burtă. Urmează să decolăm, e primul meu zbor, avionul e minuscul și cu elice, dar nu asta e cel mai grav. Pe comandant îl cheamă Vartolomei. Simt miros de colivă în numele lui. De biblie, de vechi. Miros de tragedie. Un prieten zburase și el pentru prima oară cu o lună în urmă și pe comandantul lui îl chema Grigore.

- Ia zi, băi Liviule, că tu mai umbli prin lume, tu mai auzi. Ce zice, mă, lumea, de mine? De unde are, mă, Mormoloc ăsta de toate, că el n-are servici, nevastă-sa n-are servici, dar fetele lui e îmbrăcate după reviste.

Femeia a coborât din dreapta șoferului, s-a uitat la fundul strivit al mașinii mele și s-a scărpinat în cap, a pagubă, cu smartfonul. Bara căzuse într-o rână, pe asfalt, și numărul, din care mai rămăsese doar DB 18 H, atârna nefiresc, ca o ureche ruptă. - Sunteți din Dobrogea?

În urmă cu 15 ani, o companie de telefonie mobilă oferea clienților săi, pentru un abonament de 20 euro, 50 minute naționale. Aceeași companie oferă astăzi, pentru jumătate din sumă, mii de minute naționale. Mai mult, oferta cuprinde sms-uri naționale nelimitate (de la un tarif de 5 cenți/sms), 1-2 Gb trafic de date, precum și alte beneficii. Pe scurt, o multiplicare a serviciilor oferite pentru o sumă mult mai mică.

Cu cele nici două miliarde de euro pe care le subscriu în fiecare an, firmele de asigurare din România sunt, astăzi, într-un fel de preistorie a lumii financiare, chiar și prin comparație cu țări ieșite la fel de târziu din ceața sulfuroasă a comunismului.