Dacă aș pleca într-o vacanță de vreo șase luni și aș lua cu mine vreo zece cărți, una care ar fi cu siguranță prezentă e "Insuportabila ușurătate a ființei” de Milan Kundera. Deși am citit-o cu mulți ani în urmă, după ce apăruse în Franța în 1984, an în care “Cortina de Fier” despărțea cu fermitate continentul, a rămas una din cărțile care m-au atins profund și pe care o mai răsfoiesc uneori zâmbind cu tristețe
Mare, mare tragedie! Nu poate fi descris altfel ceea ce s-a întâmplat! Ce facem, ce putem face pentru ca moartea lor să nu fie în zadar? Cine sunt vinovații? Personal, cred că de vină, pe fond, este mentalitatea noastră nenorocit- balcanică, tradițională, "las', că merge și-așa"! O regăsim peste tot și, mai ales, în turism, dar nu numai!
Ca să fiu sigur că-i stric ziua, trântesc portiera, apoi mișc de câteva ori din oglindă. Pânza se întinde și se ascute la est și la vest, ca harta României, dar nu se rupe. N-a prins nimic în dimineața asta. Nu-l văd, dar știu că e acolo, ascuns în oglinda mea.
Mă simțeam inutil ca un prezervativ în poșeta unei lesbiene. Venisem pentru două zile la țară să-mi clătesc gândurile, când am aflat că s-a redeschis vechiul bar din sat. Treceam printr-o perioadă proastă și n-aveam chef să vorbesc cu nimeni, dar tentația de a revedea un loc de care mă legau atîtea amintiri a fost mai puternică decât nevoia mea de singurătate. Barul era aproape plin cu tineri gălăgioși pe care nu-i cunoșteam. Nici numele noului proprietar nu-mi spunea nimic.
Închid ochii și strâng tare mânerul scaunului. Centura îmi intră în burtă. Urmează să decolăm, e primul meu zbor, avionul e minuscul și cu elice, dar nu asta e cel mai grav. Pe comandant îl cheamă Vartolomei. Simt miros de colivă în numele lui. De biblie, de vechi. Miros de tragedie. Un prieten zburase și el pentru prima oară cu o lună în urmă și pe comandantul lui îl chema Grigore.
- Ia zi, băi Liviule, că tu mai umbli prin lume, tu mai auzi. Ce zice, mă, lumea, de mine? De unde are, mă, Mormoloc ăsta de toate, că el n-are servici, nevastă-sa n-are servici, dar fetele lui e îmbrăcate după reviste.
Femeia a coborât din dreapta șoferului, s-a uitat la fundul strivit al mașinii mele și s-a scărpinat în cap, a pagubă, cu smartfonul. Bara căzuse într-o rână, pe asfalt, și numărul, din care mai rămăsese doar DB 18 H, atârna nefiresc, ca o ureche ruptă. - Sunteți din Dobrogea?
În urmă cu 15 ani, o companie de telefonie mobilă oferea clienților săi, pentru un abonament de 20 euro, 50 minute naționale. Aceeași companie oferă astăzi, pentru jumătate din sumă, mii de minute naționale. Mai mult, oferta cuprinde sms-uri naționale nelimitate (de la un tarif de 5 cenți/sms), 1-2 Gb trafic de date, precum și alte beneficii. Pe scurt, o multiplicare a serviciilor oferite pentru o sumă mult mai mică.
Cu cele nici două miliarde de euro pe care le subscriu în fiecare an, firmele de asigurare din România sunt, astăzi, într-un fel de preistorie a lumii financiare, chiar și prin comparație cu țări ieșite la fel de târziu din ceața sulfuroasă a comunismului.