Rezultatele 26 - 50 din 123 pentru "restaurante bucuresti"

Mozzafiato, sau Mozzafiato Ristorante & Bar a fost deschis la sfârșitul lui 2016 la parterul unui bloc nou de birouri din Calea Floreasca, chiar la Piața Floreasca, mai precis spus. E un restaurant mare, cu o sală mare la parter și cu o terasă nu prea largă la stradă.

Cucinetta e și nu e un nou bistrou al Bucureștiului. Au deschis sub acest nume, Cucinetta, însă nu e ceva schimbat față de ce era acolo înainte, cu numele Pasta Restaurant. Ba da, e o schimbare, totuși, și una important a fi spusă: eleganta chelneriță, pe care nu am văzut-o până acum.

Sunt șapte restaurante La Plăcinte în București. Eu am fost la cinci dintre ele, și m-am lămurit pe deplin. Am ajuns la ei chiar de la început, când s-a deschis primul la Piața Romană, pe Dacia. Era bun acela, mai deosebit, făcut cu mai multă grijă pentru detalii. Apoi, odată cu deschiderea celorlalte, s-au industrializat, au devenit niște cantine. Pentru că au prețuri accesibile, mâncarea e rezonabil de bună, pentru ceea ce este. Nu că ar fi ceva rău în asta, să faci restaurante de trafic și de volum, dar ca să știți.

Am revenit la Complexul Herăstrău după un timp, mi s-a părut că-l văd schimbat în bine din toate punctele de vedere, de la renovări la saloanele interioare și până la cele trei terase, cea din curtea interioară, cea de pe malul lacului și cea de pe ponton, chiar pe lac. Mi-au dat voie să fac poze acum, spre diferență de anul trecut, și descrierea e mult mai clară în acest fel vizual, desigur. Au multe saloane la Complexul Herăstrău, e imens, încap acolo mii de oameni dacă ocupă toate spațiile din interior și de pe terase. Pot face două sau trei nunți deodată, fără îndoială.

Domnul Phipippe Dupré e de mulți ani în București, și a fost la început un bucătar de modă franțuzească veche. Adică de bucătărie tradițională, Cuisine du terroir, dar și de bucătărie fină, Haute Cuisine, în egală măsură. Primul restaurant al lui cred că a fost cel din Piața Romană, cu același nume, Ici et La. Apoi s-a mutat mai sus, la ultimul etaj al Hotelului Cișmigiu, unde a făcut un restaurant mai mare și mai frumos, cu aceeași mâncare foarte bună.

Aria TNB e restaurantul panoramic de pe acoperișul Teatrului Național București (TNB), deschis de vreo două luni. Cei care au 18 Lounge, restaurantele și cafenelele The Embassy și probabil că și altele, au preluat ambele spații puse la dispoziție de către TNB pentru acest scop, adică pentru a face restaurante. Pe primul l-au deschis în vară, Angelo Grasso. Am scris despre el, mi-a plăcut cum l-au amenajat, și mâncarea a fost și ea destul de bună.

Domnul Alexandru Consulea construiește la noul său restaurant Amalgam, de la Piața Charles de Gaulle, Noua Bucătărie Urbană Româneasca , o bucătărie creativă care folosește produse și ingrediente preponderent romanești. Lady chef și experimentator șef este doamna Tanța Necula. Mâncărurile pregătite de dânsul la Amalgam sunt diferite de cele de la restaurantele lui Zexe, unde caută să recupereze vechile rețete ale Bucătăriei Românești Boierești, în mare parte uitate. Și-a propus ca niciunul dintre felurile de mâncare de la Zexe să nu apară la Amalgam, și invers.

Cherhanaua Ancora e unul dintre restaurantele mari ale Herăstrăului, pe malul lacului, adânc în parc, alături de Complexul Herăstrău.

Grecii care au Osho din Primăverii au deschis primul restaurant din Agora Floreasca. Yasou, restaurant grecesc. Nu a mers așa cum se așteptau. L-au închis, au tras învățămintele din eșec, și de câteva săptămâni au deschis acolo un altul, Dabeef.

Barbizon Steak House e restaurantul premium al hotelului Pullman, fostul Sofitel. E la parter, destul de mic pentru un restaurant de hotel. Are două saloane, primul e de trecere, nu prea stă nimeni acolo. Bucătăria e la vedere, dă bine.

Pe Candiano Popescu, în capătul dinspre Piața Libertății, e o “alee cu restaurante”, pe o latură a Parcului Carol I. Sunt vreo șase, lipite unul de celălalt, la parterul unui șir de blocuri. Am scris despre ele, acum a venit rândul lui B3ton. Acesta e pe la mijloc, deschis de vreo doi ani.

ROST e un nou restaurant aspirant mare al Bucureștiului, deschis de câteva săptămâni în Bulevardul Primăverii. O impozantă și luxoasă casă boiereasca, o grădină imensă pentru cea mai invidiată și mai scumpă zonă a orașului.

Bucataria românească e în plină efervescență creativă de reinventare, iar domnul Alexandru Consulea a fost mereu în primele rânduri. Nu numai că nu dă semne de oboseală, ci dimpotrivă, vine mereu cu idei noi. Și le mai și pune în practică…

Pe Candiano Popescu, în capătul dinspre Piața Libertății, e o “alee cu restaurante”, pe o latură a Parcului Carol I. Sunt vreo șase, lipite unul de celălalt, la parterul unui șir de blocuri. Am scris despre ele, acum a venit rândul lui La Papile. Acesta e ultimul din șir, deschis de vreo doi ani, ca și celelalte. Ei sunt la parterul unei clădiri noi, pe colț.

E remarcabil că niște oameni reușesc de atâția ani să țină plin adesea cu sute de oameni simultan un spațiu atât de mare cum e Journey Pub. Vin acolo toți studenții și elevii Bucureștiului, plus o mulțime de alții cu copii, de la unii în cărucior și până la mai mărișorii care găsesc o mulțime de prilejuri de joacă.

O altă cina memorabilă la ZenSushi, pregătită de Iulian Constantin, unul dintre cei mai buni chefs de sushi, sashimi și mâncare japoneză, în general, din București. E meniul cu care au participat în faza de preselecție la competiția Topul Restocracy al Mâncărurilor din București 2019. ZenSushi a intrat în concurs la toate cele 4 sub-categorii (sushi, sashimi, ramen și udon), însă cel mai sigur pe el se simte Iulian la sushi și sashimi. Descrierile felurilor de mâncare sunt date de Iulian, desigur…

Am înțeles că Alouette e un restaurant destul de cunoscut al Pieței Unirii, și pe bună dreptate, aș spune eu. Mai ales că sunt foarte puține restaurante bune în zona aceea a mării piețe, cea dinspre bisericile Sfântul Spiridon Nou și Sfânta Ecaterina.

Am făcut o tură zilele trecute pe la restaurantele din Grozăvești, începând cu “tripleta” Yesterday – Pui de Urs – Shorley de pe Economu Cezarescu, și m-am oprit acum și la Potcoava, lângă ele, acesta chiar aproape de malul Dâmboviței.

Spring Time-ul de pe Calea Floreasca, în Parcul Automatica, a avut și etaj la deschidere. Acolo făceau mâncăruri gătite, cu sos, spre diferență de jos, unde erau (și sunt în continuare) shaormele, salatele și ce mai vând ei în acel fast-food. Apoi au închis etajul, și foarte mulți ani a stat părăsit. Însă acum s-au decis să-l reînvie, au făcut un restaurant libanez a la carte acolo. Au renovat, au amenajat destul de bine, colorat, confortabil, cu niște scaune de pluș extrem de comode. Ferestrele mari care dau spre parc, în special, sunt foarte frumoase. Au deschis de câteva zile.

Joseph Hadad mai are mult de lucru cu bucătării lui de la Caju până să-i învețe să fie disciplinați și să respecte cu strictețe rețetele și procedurile stabilite de el, așa cum se face în toate marile restaurante. Nouă ne-au dat o mâncare atât de sărată, încât a rămas în farfurie. Și nu doar la mine (eu sunt sub medie în privința cantității de sare apreciată în mâncare, într-adevăr!), ci și la invitata mea, o foarte bună cunoscătoare în ale gastronomiei și „normală” din punctul de vedere al folosirii sării. Mai multe feluri erau sărate mai mult decât trebuie, însă, în special, spanacul și sosul de la peste, care sos era și înecat în ulei, pe deasupra.

Au două restaurante Potcoava în București. Primul apărut, acesta despre care scriu acum, din Giulești. Cel de-al doilea e în Regie, pe malul Dâmboviței.

Il Destino a ajuns un restaurant cunoscut al Bucureștiului – cel puțin în partea aceea de oraș vechi, cu mult farmec și spiritualitate din jurul maiestuoasei Biserica Sfântul Silvestru, cunoscută oricărui bucureștean, în special datorită părinților Galeriu: bunicul, plimbându-se agale printre sfinți, acum, și nepotul care duce mai departe.

Până la începutul acestui an, exista, practic, un singur pol al restaurantelor de top din București, unde să găsești mai multe foarte bune într-un perimetru restrâns. Parcul Herăstrău, desigur. Dar, de când s-a deschis Agora Floreasca, zona mai largă din Piața Floreasca și în jurul ei a devenit un al doilea astfel de pol. Și dacă vreți un calcul și mai exact, cu harta și cu GPS-ul în față, undeva pe Puțul lui Zamfir, aproape de Floreasca, e locul din București care are cele mai multe restaurante bune în jur.

Suento by Gram se cheamă așa pentru că e al celor care au Gram Bistro în Piața Victoriei, la parterul America House. Suento by Gram e un restaurant deschis pe strada Toamnei, vizavi de Biserica Precupeții Vechi. Acolo au fost mai multe restaurante de-a lungul timpului, printre care Escargot al lui Răzvan Exarhu, pe la începuturi, iar ultimul pe care îl știam era Moudy’s Kitchen, care a avut o viață scurtă.

Octopus e un restaurant, deschis în Parcul Herăstrău, în complexul Bonton Palace, lângă Argentine. E un restaurant mare, au preluat spațiul dinspre Șoseaua Nordului, nu pe cel dinspre lac, acela a rămas o sală de evenimente.