Fiscul se reorganizează pentru a avea o practică unitară și publică în aplicarea legislației, astfel încât să dispară diferențele de abordare între administrațiile din țară, a declarat, pentru Profit.ro, președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), Dragoș Doroș. Legislația fiscală, stufoasă și complexă, este greu de înțeles și de aplicat atât de contribuabili, cât și de funcționari. Prin urmare, apar erori și diferențe în interpretarea legii, iar firmele ajung să suporte costuri administrative mai mari și să se expună riscului de a plăti în plus, în cazul unui control.
30 mai - Maratonul Fondurilor Europene
6 iunie - Maratonul Energiei
13 iunie - Eveniment Profit: Piața de Capital.forum - Provocări pentru dezvoltarea piețelor și creșterea lichidității, Ediția a IV-a. Parteneri BCR, CEC Bank, Sphera, Teraplast
"În principiu, există o problemă, dar vrem să o lămurim prin publicarea tuturor ordinelor care au impact asupra contribuabililor. Însă soluția nu este să publici ordinele neapărat, soluția adevărată este să faci practică unitară și această practică unitară să fie publică pe site-ul ANAF și să o știe toată lumea. Am început să ne reoganizăm ca să avem o practică unitară, să nu mai spună administrația din Constanța altfel decât cea din Brașov”, a declarat Doroș, precizând că, în prezent, există și o procedură împreună cu Ministerul de Finanțe de avizare comună a ordinelor.
Legislația este principalul impediment pentru respectarea obligațiilor față de buget, arăta și un sondaj al ANAF, publicat anul trecut. Opinia era împărtășită, în egală măsură, de funcționarii Fiscului și de contribuabili, având în vedere că atât Codul fiscal, cât și de cel de procedură fiscală sunt însoțite de legislație secundară - norme metodologice- și terțiară - ordine emise fie de ministrul Finanțelor, fie de președintele ANAF.
De exemplu, în raportul de activitate al ANAF pentru 2015, publicat la sfârșitul săptămânii trecute, sunt enumerate 93 de ordine emise în 2015: 6 pentru gestionarea registrului contribuabililor, 12 pentru TVA, 6 pentru administrarea impozitului pe venit, 5 pentru administrarea impozitelor cu reținere la sursă, 23 pentru reglementarea colectării creanțelor, 11 pentru inspecție fiscală etc.
Atât Codul fiscal, cât și cel de procedură fiscală prevăd că aplicarea unor articole va fi cuprinsă în ordin de ministru sau al președintelui ANAF. În total, este vorba de 196 de ordine. Codul fiscal trimite la 79 de ordine ale președintelui ANAF și 42 ale ministrului Finanțelor, iar cel de procedură la 57 de acte ANAF și 18 de ministru.
În plus, multe dintre aceste ordine, cu impact asupra afacerilor, nu sunt publicate pentru consultare, ci direct în Monitorul Oficial. Pe de altă parte, președintele ANAF emite și circulare în interiorul instituției pentru a asigura aplicarea și interpretarea unitară a reglementărilor fiscale, iar pentru acestea, regula este că nu se publică, nefiind cunoscute de contribuabili.
CITEȘTE ȘI EXCLUSIV Șeful ANAF, despre noul formular de TVA: Firmele cu vechime scapă de depunere. Rămâne un filtru pentru firmele noi În aprilie, Guvernul a decis că va consulta întreprinderile mici și mijlocii, prin procedura numită "Testul IMM", pentru proiectele de acte normative prin care intenționează să schimbe anumite reguli din mediul de afaceri, urmând să recurgă la această procedură de consultare, cu titlu experimental, și pentru toate ordinele, instrucțiunile și alte acte privind taxe și impozite, ajutoare de stat, înregistrarea și autorizarea PFA, a întreprinderilor individuale și familiale.
Anterior, vicepremierul Costin Borc declara că testul IMM e obligatoriu pentru multe acte normative, dar nu și pentru ordine ale ANAF și ale altor agenții, deși acestea pot afecta mai mult activitatea întreprinderilor mici și mijlocii și, de multe ori, mai și încurcă.
Prin Testul IMM, a cărui metodologie a fost reglementată în vara anului 2014, se evaluează sistematic impactul ex-ante economic, social și de mediu pe care proiectele de acte normative le au asupra întreprinderilor mici și mijlocii. Constă în efectuarea unui sondaj de către inițiatorul actului normativ, înainte de demararea procesului de avizare a acestuia, cu privire la potențialele efecte generate în activitatea IMM de introducerea noilor reglementări.
