Joi, 11 februarie 2010, Herman Van Rompuy invitase liderii la o reuniune specială a Consiliului European la Bruxelles.
Cu o zi înainte, Nicolas Sarkozy o sunase pe Angela Merkel la 12:30, povestește acum ostul cancelar german în memoriile sale; era îngrijorat de situația financiară a Greciei și considera că, înainte de întâlnirea oficială de a doua zi, un grup discret să discute cu Jean-Claude Trichet, președintele Băncii Centrale Europene (BCE), arată Hotnews.
Papandreou s-a întâlnit în mare taină cu Dominique Strauss-Kahn, pe atunci directorul FMI, la Davos, într-o bucătărie
La scurt timp după preluarea mandatului, în octombrie 2009, noul guvern al prim-ministrului Giorgos Papandreou efectuase o analiză financiară și anunțase public că deficitul bugetar al Greciei nu era de 3,7% din PIB, așa cum spuneau în primăvara aceea, ci de 12,7%.
La sfârșitul anului 2009, Papandreou i-a cerut ajutorul directorului general al Fondului Monetar Internațional, Dominique Strauss-Kahn.
Papandreou l-au abordat pe Dominique Strauss-Kahn, pe atunci directorul FMI, în timpul Forumului Economic Mondial de la Davos din ianuarie 2010.
Întâlniți cu mare discreție într-o bucătărie pentru a nu atrage atenția excesivă, cei doi au avut o discuție despre câți bani aveau grecii nevoie. Șeful FMI i-a spus premierului grec că nu este responsabil, deoarece Grecia face parte dintr-o uniune monetară și l-a sfătuit să se adreseze Comisiei Europene.
„În convorbirea noastră telefonică, i-am spus lui Sarkozy că nu văd ce am putea face pentru Grecia a doua zi. Pentru mine, o întâlnire fără un obiectiv clar era contraproductivă, dar Sarkozy a insistat”, arată acum Merkel în memoriile sale.
În acea după-amiază, ea l-a sunat pe Papandreou, care i-a spus cancelarului că situația țării sale e tensionată, „dar nu mi-a dat impresia că vede o nevoie urgentă de acțiune”, își amintește Merkel.
Nu mi-a fost clar în ce ar trebui să constea acest ajutor, dar Sarkozy continua să susțină că Grecia trebuie ajutată!
A doua zi dimineață, cancelarul a zburat la Bruxelles, unde s-a văzut cu Van Rompuy, Barroso, Papandreou, Sarkozy și Trichet. S-au așezat în fotolii și li s-a servit fiecăruia câte un espresso belgian și un pahar cu apă.
Președintele BCE a vorbit primul și a explicat că Grecia nu va mai putea obține în curând finanțare din piață. Trichet a încheiat spunând: „Grecia trebuie ajutată acum, altfel nu există nicio garanție că va putea în continuare să împrumute bani de pe piață până în primăvară”.
Nu mi-a fost clar în ce ar trebui să constea acest ajutor, dar Sarkozy continua să susțină că Grecia trebuie ajutată!
Merkel a întrebat: „În ce ar trebui să constea acest ajutor?”, iar Trichet a răspuns: „Grecia are nevoie de bani”.
În sfârșit ajunsesem la miezul problemei, își amintește cancelarul german. Grecia avea nevoie de bani. Una dintre cele mai importante condiții pentru aderarea Germaniei la Uniunea Monetară Europeană a fost cerința ca fiecare guvern să își asume responsabilitatea pentru rambursarea propriilor datorii. Toți cei din încăpere cunoșteau situația juridică, dar nimănui nu părea să-i pese, spune Merkel.
Ea a transmis imediat celorlalți participanți că nu va da bani „sub nicio formă”.
„Am observat că Papandreou nu spusese încă nimic, i-am vorbit direct: „Ce vrei de fapt? Mi-a răspuns că nu vrea nimic” , scrie Angela Merkel.
Trichet devenise din ce în ce mai vehement și insista că Grecia trebuie ajutată; dacă nu, alte țări din zona euro ar fi și ele în pericol. Barroso a fost de acord, deoarece cunoștea prea bine situația din Portugalia, patria sa. În timpul ăsta, spune Merkel, mă gândeam: Toată lumea mă presează pe mine să dau bani. De ce nu pun presiune pe Grecia?
„Papandreou a răspuns că are nevoie de timp. Reacția lui mi s-a părut incredibilă”
„Când veți prezenta Comisiei planurile dumneavoastră de economisire a 4% din PIB?”, l-am întrebat pe Papandreou. „Acesta este cel mai important lucru acum”
Papandreou a răspuns că are nevoie de timp. Reacția lui mi s-a părut incredibilă. Era nevoie urgentă să facă ceva, dar el părea să aibă tot timpul din lume.
„Am vorbit aprins, timp de vreo două ore în engleză, în franceză, în germană. Interpreții abia dacă puteau ține pasul cu traducerea.
Pentru mine a fost important să implic Fondul Monetar Internațional: personalul său avea experiență și urma să evalueze propunerile grecești într-un mod mai imparțial decât instituțiile europene. Îngrijorarea mea era că acestea din urmă ar fi prea indulgente cu Grecia.
Trebuia să ne asigurăm că nicio altă țară a UE nu va mai putea raporta vreodată date false despre deficitele sale
Situația s-a schimbat pe 23 aprilie. Aceea a fost ziua în care s-a făcut public faptul că deficitul Greciei va depăși 15%.
Prim-ministrul Papandreou se afla întâmplător pe mica insulă Kastellorizo, lângă coasta turcească, în loc să se afle în capitala Atena. A fost obligat să facă un anunț despre starea economiei țării sale. „Stând sub un soare strălucitor, cu portul pitoresc în fundal, a declarat că Grecia va solicita asistență Eurogrupului și FMI. Și a descris călătoria care urma ca pe o nouă Odisee și încheind cu cuvintele dramatice:
„Cunoaștem drumul spre Itaca și am cartografiat apele” – o referință clară la cei zece ani de rătăcire ai lui Ulise după bătălia de la Troia”, își amintește fostul cancelar german.
