Epoca dobânzilor mici s-a încheiat, cum era și firesc, iar acum mergem gradual spre normalizare, mai ales că inflația a intrat din nou pe o spirală ascendentă. Pe lângă asta, sunt semne că se vor înăspri și condițiile de creditare.
Astăzi o să-mi permit să vorbesc de chestiuni care sunt considerate tabu-uri. Haideți să începem cu România, unde știu și copiii că o gramadă de întreprinderi s-au privatizat pentru a se obține foloase necuvenite și nu ca să se capitalizeze și eficientizeze.
Au fost generații întregi care au zburdat cu cheia de gât și care acum lucrează în multinaționale. Unii conduc subsidiarele companiilor străine sau chiar România. De ce nu se mai joacă copiii în fața blocului?
Am aflat de la cel mai înalt nivel că e mai importantă intrarea în zona euro decât în spațiul Schengen. Eu cred că adoptarea monedei unice europene trebuie să constituie, într-adevăr, un deziderat de prim rang, dar ne-o permitem doar pe seama îndeplinirii indicatorilor de convergență nominală, fără a ține cont și de convergența reală?
Milionarii – indiferent de valută – nu prea mai intră în vizorul presei. Bine, dacă ne referim la Zimbabwe sau chiar la Venezuela, a fi milionar nu intră deloc în contradicție cu a fi sărac lipit. Dar oricum, chiar și milionarii prosperi au devenit neinteresanți, și asta nu de ieri de azi. Ca să te bage ziariștii în seamă realmente trebuie să fii măcar multimilionar, dacă nu chiar miliardar.