Cele două mari companii producătoare de hidrocarburi din România, OMV Petrom și Romgaz, se numără printre principalele victime ale legislației europene de captarea a carbonului, acestea situându-se pe locurile 2 și 3 în topul companiilor cărora Comisia Europeană le-a impus cantități extrem de ridicate necesare a fi captate până în 2030. Costurile se ridică la miliarde de euro, conform datelor analizate de Profit.ro.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată pe Profit Insider
Regulamentul UE din care derivă această obligație, Net-Zero Industry Act (NZIA), a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la jumătatea anului trecut, iar recent Comisia Europeană a publicat lista cu companiile afectate.

Cea mai mare companie din regiune producătoare de hidrocarburi, OMV Petrom, are alocată o cotă de stocare CO2 de 5,88 milioane tone pe an, iar Romgaz, una de 4,12 milioane tone pe an.
Celălalt producător important de gaze autohton, Black Sea Oil&Gas, care operează prima facilitate de producție offshore construită în ultima perioadă, va avea o obligație de stocare de 250 mii tone pe an.

Singura companie europeană căreia i s-a impus o cantitate mai ridicată este cea olandeză Nederlandse Aardolie Maatschappij, deținută în coproprietate însă de giganții globali Shell și ExxonMobil și care a operat gigantul zăcământ Groningen, cu 6,35 milioane tone pe an.
În total, companiilor din România le este impusă o obligativitate de captare de 10,25 milioane tone CO2 pe an.
″(...) recent, s-a adoptat un nou Regulament european, care vine cu niște ținte foarte ambițioase pe care le impune celor mai mari producători de petrol și gaze din Europa, iar aici, pentru că România are o tradiție și niște operatori foarte importanți, asta vine și cu niște sarcini foarte mari. Peste 10 milioane de tone de dioxid de carbon vor trebui injectate, până în 2030, de către cei mai mari operatori din România - OMV Petrom, Romgaz și Black Sea Oil&Gas. (...) Uniunea Europeană a lansat actul delegat prin care a pus aceste ținte și asta va însemna o provocare pentru România″, a declarat vicepreședintele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon (ANRMPSG) din România, Ionuț Sorin Banciu, la dezbaterile organizate de News.ro în cadrul conferinței „Energy road - Energie la tine acasă - Ediția a VII-a”.

Un studiu din 2023 evalua costurile proiectelor de profil din Europa în intervalul 70 euro – 250 euro/tonă, ceea ce ar ridica costurile impuse companiilor românești la 0,4-1,47 miliarde euro, în cazul OMV Petrom, și la 0,29-1 miliard euro pe an în cazul Romgaz. Costurile BSOG ar urma să fie cuprinse între 17,5 și 62,5 milioane euro.
În topul companiilor europene cărora le-au fost impuse cote ridicate se mai situează 2 companii din regiunea Europei Centrale și de Est, PNK Orlean, cu o cotă asemănătoare Romgaz, de 4,1 milioane tone pe an, și maghiarii de la MOL, cu o cotă de 1,56 milioane tone pe an.
Regulamentul UE stipulează că producătorii de țiței și gaze din UE trebuie să pună la dispoziție, până în 2030, instalații de captare și stocare CO2 cu capacitate însumată de minimum 50 de milioane de tone, prin contribuții individuale calculate în funcție de cota de piață în extracția de hidrocarburi a Uniunii a fiecăruia din perioada 2020-2023.

Romgaz, care și-a propus să stocheze CO2 în zăcăminte epuizate încă din 2021 și a început primele demersuri pentru implementarea NZIA de dinainte de intrarea în vigoare a Regulamentului, estima că îi va reveni o cotă de 3,5 milioane de tone, cota alocată fiind însă cu 18% peste estimările companiei.
Aceasta a lansat o licitație pentru a contracta consultanți care să facă o analiză a zăcămintelor de gaze operate de companie și să stabilească care dintre ele s-ar preta la a fi transformate în situri de stocare geologică a CO2. Valoarea contractului este estimată la 282.000 euro plus TVA.
Costurile de capital ale proiectelor de captare și stocare de CO2 diferă mult în funcție de tehnologia utilizată și de caracteristicile geologice ale amplasamentelor.

În vara trecută, celălalt mare producător de hidrocarburi din România, OMV Petrom, a anunțat că ″avem în vedere un cadru de investiții de peste 1 miliard de euro și ne propunem să stocăm aproximativ 2 milioane de tone de CO2 pe an până în 2030″.
Romgaz se gândește să furnizeze servicii de captare, transport și stocare subterană de CO2 pentru mari emitenți industriali, cum ar fi companiile producătoare de ciment și îngrășăminte chimice, dar și pentru centrale electrice pe combustibili fosili, inclusiv pentru centrala proprie de la Iernut, mai reiese din document.
Potrivit sursei citate, Ministerul Economiei este așteptat să elaboreze scheme de ajutor de stat pentru stimularea investițiilor obligatorii ale companiilor românești în captarea și stocarea de CO2.
În primăvară, Federația Patronală Petrol și Gaze (FPPG) estima obligația NZIA impusă petroliștilor români la un total de capacitate de stocare de 9 milioane de tone, a doua cea mai mare din UE după cea a Olandei, și pleda pentru sprijin de la stat. Și FPPG a fost optimistă, cota alocată fiind cu 1,25 sau 14% peste estimările federației.