Presa rusă, iritată că Moldova a făcut un manual de istorie în care scrie că Chișinăul s-a luptat cu Moscova pentru Transnistria

În 1992 au avut loc acțiuni militare între formațiunile armate ale autoproclamatei Republici Moldovenești Nistrene și Republica Moldova. Principala cauză a conflictului a fost decizia noii conduceri a RSS Moldovenești, venite la putere în 1989, de a adopta un curs politic de ieșire din Uniunea Sovietică și de unificare cu România. Populația din Transnistria și Găgăuzia s-a opus acestor intenții, scrie RIA Novosti.

Redăm în continuare conținutul integral al articolului scris de agenția rusească:

"Potrivit corespondentului RIA Novosti, autorii manualului au dedicat un capitol separat evenimentelor legate de conflictele interne din prima jumătate a anilor ’90. În opinia lor, situația din Transnistria a fost o „luptă pentru păstrarea integrității teritoriale și a independenței Republicii Moldova”. Istoricii locali insistă însă că părțile implicate în conflict au fost Chișinăul și Moscova, care ar fi acționat „în sprijinul Republicii Moldovenești Nistrene, autoproclamată la 2 septembrie 1990”.

Conform tezelor din manual, Moldova încerca să-și mențină integritatea, iar Rusia ar fi urmărit „continuarea intereselor sale imperialiste și geostrategice”.

Transnistria, unde 60% din populație este formată din ruși și ucraineni, încerca să iasă din componența Moldovei încă dinaintea destrămării URSS, temându-se că, sub influența naționalismului, Moldova se va uni cu România. În 1992, după o tentativă eșuată a autorităților moldovene de a rezolva problema prin forță, Republica Moldovenească Nistreană a devenit, de facto, un teritoriu aflat în afara controlului Chișinăului.

Anterior, opinia publică din Moldova s-a arătat indignată de faptul că în manualele locale de „Istoria românilor” există capitole și teze care, potrivit criticilor, ar glorifica nazismul. Ministrul Educației, Dan Perciun, a respins aceste acuzații, calificându-le drept dezinformări și afirmând că noile materiale educaționale reflectă „o abordare obiectivă a evenimentelor istorice”.

Liderul regiunii transnistrene, Vadim Krasnoselski, a remarcat că Tiraspolul și Chișinăul au perspective diferite asupra modului în care trebuie studiată istoria. Potrivit lui, în Transnistria funcționează școli românești frecventate și de copii transnistreni. Krasnoselski a subliniat că autoritățile nu vor permite ca în instituțiile de învățământ să se predea o astfel de versiune a istoriei". Încheiem citarea articolului RIA Novosti.

Istoric

Conflictul din Transnistria a izbucnit în contextul destrămării Uniunii Sovietice, pe fondul tensiunilor etnice, politice și identitare din Republica Moldova. Regiunea transnistreană, situată pe malul stâng al Nistrului, avea o populație majoritar rusofonă și industrializată, distinctă cultural și istoric de restul țării.

După declararea independenței Republicii Moldova în 1991, autoritățile de la Chișinău au început să promoveze politici de renaștere națională, inclusiv adoptarea limbii române ca limbă oficială și reintroducerea alfabetului latin. Aceste măsuri au fost percepute ca ostile de o parte a populației din Transnistria, în special de minoritatea rusă și ucraineană, care se temea de o eventuală unificare cu România.

În acest context, la 2 septembrie 1990, liderii locali din Transnistria au proclamat unilateral Republica Moldovenească Nistreană (RMN), nerecunoscută internațional. Tensiunile au escaladat în confruntări armate în martie 1992, când forțele moldovene au încercat să restabilească controlul asupra regiunii. Conflictul a devenit violent mai ales în zona orașului Tighina (Bender), unde s-au purtat lupte grele între forțele moldovene și milițiile separatiste, susținute logistic și militar de unități ale Armatei a 14-a ruse, staționate în regiune.

O încetare a focului a fost negociată pe 21 iulie 1992, printr-un acord semnat de președinții Moldovei și Federației Ruse. Acordul a instituit o zonă de securitate și o forță de menținere a păcii compusă din militari moldoveni, ruși și transnistreni. Deși luptele s-au oprit, conflictul a rămas înghețat. Transnistria funcționează de atunci ca un stat de facto, cu propriile instituții, dar fără recunoaștere internațională.