Tudor Maxim, care administrează cea mai mare rețea de hosteluri din România, relatează cum se simte un antreprenor în România, astăzi, în contextul coronavirusului care afectează numeroase business-uri.
"Pe 26 ianuarie trebuia să zburăm din California, SUA în Cambodgia.
Erau 1.000 de persoane infectate in acel moment, exclusiv în Wuhan, părea foarte departe de România.
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
20 noiembrie - Eveniment News.ro Orașul meu
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Am simțit riscul, iar sfaturile ne-au validat decizia de a nu mai zbura în acea zi.
Am simțit însă că ce se întâmpla poate fi o Lebădă Neagră, acel fenomen aparent izolat și neimportant, ce va afecta puternic zone întregi și va genera o puternică criza economica mondială.
Nu am crezut însă că totul se va întâmpla atât de brutal și de repede.
Am revenit acasă de o săptămână și de atunci căutăm să salvam tot ce putem din munca din ultimii 15 ani.
Business-ul de turism din București, Little Bucharest, a intrat cu o pierdere de peste 22.000 de euro (raportat la venituri brute de 155.000 euro) în luna martie, înainte sa fim afectați de virus. Iarna acumulam pierderi în jur de 100.00 de euro, turiști puțini, prețuri foarte mici, cheltuielile cele mai mari din an.
De data aceasta a fost mult mai prost, de când a izbucnit epidemia în China. Am zis ca poate avem o șansă să recuperăm din pierdere, mai ales datorită Campionatului European de fotbal, ce ar aduce un număr important de turiști în București.
Fiecare zi din această săptămână a adus însă anulari peste anulări și ne-a prins cu cheltuieli uriașe fixe, fără să mai avem venituri aproape deloc...
Am creat diverse variante de bugete de avarie, pentru a putea continua acest business,încercând să păstrăm cât mai mulți dintre angajați. Doar cu interpretarea ca o forță majoră a contractului de închiriere am avea o șansă de supraviețuire, neplătind chiria câteva luni. Sperăm să fie de acord proprietarul, mai ales ca în 8 ani de zile am plătit peste 200.000 de euro chirie.
Mai departe nu știm ce se va întâmpla, situația se schimbă de la oră la oră...
Pensiunea din Bucovina, dor de Bucovina, e goală. Măcar acolo nu avem chirie, dar sunt costuri mari cu gazul, electricitatea și e singura sursă de venit a părinților, pe lângă pensia de câteva sute de lei...
De terasa Pura Vida Tan Tan ce să mai zic... După o iarnă grea ar trebui sa înceapă să se dezmorțească odată cu primăvara. Nu știu la câtă lume îi arde să stea la cafea în centrul vechi.
Businessul de publicitate, Elevate, am crezut că va fi mai târziu afectat. Am avut o ședință de analiză cu toată echipa marți. Am estimat ca între 3 și 6 luni vom fi afectați și aici și am hotărât sa implementăm anumite măsuri încă din acea zi. Nu m-am așteptat însă că lucrurile să ia o turnură brutală.
Clienții noștri, marile companii din România, odată cu precedenta criza economică, au început să plătească tot mai târziu, până au cerut prin contract să aibă termen de plată 60-90 de zile de la data facturării. Facturarea se face la sfârșit de lună deși, de cele mai multe ori, campaniile încep în prima parte a lunii. În realitate încasăm la 90-150 de zile de multe ori din cauza delay ului de facturare și pentru ca termenul de plată e depășit aproape invariabil.
A trecut de mult timp criza economică din 2009-2010, termenele de plată au rămas la fel de proaste ca atunci, discount-urile și rebate-urile au crescut încontinuu, în favoarea acelorași intermediari și companii mari. Salariile și cheltuielile curente însă trebuie plătite la timp, nu după luni de zile când încasăm. Am reușit să facem asta cu linii de credite, cu costuri mari suportate tot de noi, firma mică.
Când însă aceste întârzieri se suprapun cu clienți rău-platnici (din fericire avem puțini din aceștia și nu voi da nume deși ar merita din plin), ajungem în situații de blocaj.
Ieri dimineață am primit mesaj că a intrat o poprire de 51.000 de lei. Exact ce ne lipsea într-o situație deja critică și de panică. Până la sfârșitul zilei s-au amânat sau anulat campanii de 11.000 de euro.
Încercam să obținem o eșalonare, însă contabilul nostru spune că sunt cozi imense la ANAF și nu se poate discuta cu persoana de decizie. Poprirea s-a făcut instant, rezolvarea nu știu când se va putea.
Implorăm clienții ce ne datorează sume de bani să ne plătească cât mai repede și cred că vom reuși să ieșim pe termen scurt, poate mediu, din situația aceasta delicată.
Nu mă lamentez, nu îmi fac griji exagerate, dar mă preocup cu cât mai mult calm, în situația dată, să pot măcar susține în lunile următoare niște venituri măcar minime pentru cât mai mulți dintre colegii mei.
Ne mai rămâne hostelul din Vama Veche, Pura Vida Vama Veche, unde nici nu am luat rezervări de 1 Mai, pentru incertitudinea a ceea ce va fi. Chiar nu mi se pare corect să luăm plăți în avans și să nu putem deschide, dintr-un motiv sau altul...
Sunt cam sceptic despre cât de repede vom trece peste asta. Să zicem că după 4 luni, pe modelul Wuhan (dacă ar fi doar atât...) scade semnificativ numărul de infecții în Europa.
Cu Campionatul European de fotbal amânat sau anulat nu văd cum turiștii români și străini vor vrea, cu maxim entuziasm, să se defuleze după carantină îmbulzindu-se la terase, în restaurante și se vor mai bate pe locuri de cearșafuri pe plajă. Nu cred ca cineva va sărbători trecerea peste acest moment foarte dificil pentru toată lumea, euforic.
Proiectele la care ținem foarte mult, Experience Bucharest și Experience Romania, sunt suspendate până lucrurile vor fi normale. Și vom avea mare nevoie de promovarea turismului din România după această catastrofă.
Încrederea va fi foarte greu recâștigată, dar avem oportunitatea să ne arătăm acum umanitatea și solidaritatea, în care eu cred foarte mult.
Văd chiar și o oportunitate uriașă pe termen mediu economică. Sunt convins că o parte din românii din Diaspora vor reveni definitiv acasă în următorii 2 ani.
Unii și pentru dorul de casă, familie și prieteni, alții și pentru că economiile Italiei, Spaniei, Angliei vor fi puternic afectate și nu vor mai fi la fel de multe joburi.
Vor prefera măcar costurile mai scăzute din România și casa părinților, casa abandonată a lor sau casa nou construită din sacrificiile și munca lor din alte țări.
În acel moment-cheie se va naște o Lebădă Neagră a României, fenomen în care vom pune toți umărul să reconstruim țara noastră și vom putea, cu resurse și forțe proaspete, să recuperăm accelerat decalajul economic față de alte țări.
Cred de asemenea că această criză a arătat tuturor dependența mult prea mare față de o singură țară.
Fără China, economia mondială se gripează. O parte imensă din materiile prime și din produsele finite vin din China. Cred că Europa de Est e o alternativă mult mai bună pentru a reduce această dependență, chiar dacă pe termen scurt costurile vor fi mai mari. Va fi o decizie pragmatică de business să se investească aici și va fi luată."
