Reformarea statului în România a fost subminată chiar de premierul Ilie Bolojan, prin greșelile comise, și e greu de crezut că se va mai putea realiza, afirmă profesorul universitar Bogdan Glăvan într-un interviu acordat News.ro. O mare greșeală făcută încă din start a fost aceea de a se autoprezenta publicului ca un premier de sacrificiu care-și va termina misiunea sinucigașă în doi ani. Din acel moment, spune profesorul de economie, toate forțele care se opun reformelor au înțeles că trebuie doar să tragă de timp și să reziste doi ani, ceea ce i-a subminat masiv autoritatea lui Bolojan.
A doua mare greșeală a fost aceea de a evita să aplice soluțiile științifice de rezolvare a problemei esențiale, adică aceea a statului supra-extins. De frica opoziției politice și din societate, Bolojan a recurs la soluția facilă, dar înșelătoare a creșterii taxelor. În acest fel n-a rezolvat fondul problemei, risipa banilor publici comisă de sectorul bugetar, și și-a îndepărtat susținerea populară. Oamenii s-au simțit înșelați și trădați din nou. Ei au așteptat să se rezolve problemele reale și s-au trezit că, de fapt, tot ei sunt puși să plătească.
A treia mare eroare a fost ca Bolojan și sfătuitorii săi să facă apel la popor, să fie solidar în a achita nota de plată a dezastrului bugetar. Acest lucru e imposibil în România de azi, unde oamenii s-au săturat și nu mai vor să fie solidari cu clasa politică, ba mai mult decât atât, există o stare de spirit revoluționară.
A patra eroare a fost aceea ca, după ce și-a lichidat sprijinul din societate, Bolojan să deschidă foarte multe fronturi. El pare azi în conflict cu toată lumea, spune profesorul Bogdan Glăvan.
Întregul interviu acordat de acesta pentru News.ro, în rândurile de mai jos.
„Unul din factorii crizei generale societale din România este că lumea nu mai vrea să fie solidară, că lumea nu înțelege să fie solidară! Că există un spirit revoluționar în România!“
Matei Udrea: Bună ziua, domnule profesor Bogdan Găvan, vă mulțumesc pentru amabilitatea pe care o aveți să-mi acordați acest interviu. Dumneavoastră sunteți unul dintre economiștii liberali care critică, de o perioadă, măsurile pe care le-a luat guvernul pentru a redresa economia. Ce părere aveți despre pachetul doi de măsuri economice pe care îl propune Bolojan?
Bogdan Glăvan: Eu am o perspectivă liberală, dar aș accentua că observațiile le fac din perspectivă științifică. Liberalismul nu e un moft! Noi avem impresia asta, că dacă te poziționezi ideologic e cumva dintr-o perspectivă subiectivă sau introduce o notă de subiectivism în discuție. Nu! Din perspectivă științifică, într-o țară în situația României, marcată de un sector public supra-extins și ineficient, care ține în loc dezvoltarea economică – și asta s-a văzut de ani de zile, nu e o chestie din acest an! –, ceea ce trebuie făcut pentru a accelera creșterea economică și, implicit, pentru a asigura o plajă mai largă de impozitare în mod sustenabil este să debirocratizeze, să liberalizeze, să dereglementeze economia. Adică să faci viața antreprenorilor cât mai ușoară! Viața celor care vor să își deschidă firme, care vor să muncească trebuie s-o faci cât mai ușoară, astfel încât să-i motivezi să facă lucrul ăsta. Să faci viața investitorilor cât mai ușoară, astfel încât să-i motivezi să investească și, evident, să încerci să muți cât mai multe resurse din sectorul public către sectorul privat. Pentru că sectorul public e supra-extins, după cum spuneam, este ineficient, este marcat de corupție. Și atunci, cu cât muți mai multe resurse de acolo către sectorul privat, cu atât rezolvi problema asta. Guvernul Bolojan face doar parțial, adică doar în mică măsură acest lucru, respectiv atunci când se ocupă de reducerea personalului excesiv în administrație, unde vedem că oricum se poartă negocieri îndelungate. Și e firesc, cumva, ca primarii să se opună, ca PSD să se opună. Și nu doar ei. PSD și PNL sunt partidele care țin 90% din primarii României. Deci este evident să existe o opoziție. În fine, se mișcă cât de cât lucrurile în direcția asta, a comasării de instituții, a închiderii unor instituții care sunt redundante. Acest lucru este pozitiv, însă per ansamblu reprezintă doar o foarte mică parte din ceea ce se întâmplă în România, din măsurile luate, din impactul economic general. Adică impactul pozitiv al acestor măsuri este prea mic! Este foarte mic în comparație cu impactul negativ al celorlalte măsuri care sunt copleșitoare și care merg în direcția greșită! Vorbim de creșterile de taxe. Și asta se întâmplă pentru că viziunea guvernării este una pe termen foarte scurt. Este o viziune a unui guvern disperat, care parcă știe că are un an la dispoziție să facă ceva, să amâne falimentul național sau cum vreți să-i spunem. Și după aia nu contează. Din păcate, primul ministru s-a postat astfel de la bun început, în momentul în care a spus că este un prim-ministru de sacrificiu. El s-a proiectat în Emil Boc 2. Adică un om care ia măsuri impopulare, ceea ce nu trebuia să se întâmple. Cam asta se întâmplă în România, adică este o filozofie de guvernare, o concepție foarte mioapă care se uită la lucruri pe termen foarte scurt, încearcă să aducă niște bani la buget prin orice mijloace, oricât de distructive pentru economie, doar ca să umple bugetul statului și să reducă deficitul bugetar pe termen scurt, neprivind în profunzime, neînțelegând ceea ce e o chestie clasică în economie și în liberalism, așa-numitele consecințe neintenționate. A fost un economist celebru și liberal, francezul Frédéric Bastiat, care a scris și un eseu despre ceea ce se vede și ceea ce nu se vede, punctând tocmai importanța efectelor pe termen lung care adesea ne scapă la o primă vedere. Ori, eu văd aceeași abordare aici, adică văd o abordare mioapă care nu e interesată de ce va fi peste un an sau peste trei ani. Din păcate, cu aceste măsuri, ce se va întâmpla este că nu reușim să punem economia României pe un traseu de creștere economică susținută și nici nu salvăm în mod sustenabil bugetul.
Matei Udrea: Eu v-aș răspunde că încă de la numirea guvernului am văzut acest mesaj, că adoptăm aceste măsuri, într-adevăr, în disperare, pentru că dacă nu le adoptăm, agențiile de rating ne retrogradează la junk, iar Uniunea Europeană ne îngheață fondurile europene. Din punctul dumneavoastră de vedere, sunt plauzibile aceste explicații?
Bogdan Glăvan: Nu! Răspunsul scurt este nu! Răspunsul mai lung este următorul: pe de o parte sună a alibi. Și sigur că modul în care, explicit, modul în care faci înțeleasă publicului larg realitatea conține adesea și un apel emotiv, un apel către niște impulsuri mai primitive, precum frica. Asta face parte din arsenalul de comunicare indiferent că vorbim de lucruri bune sau de lucruri proaste. Deci, declanșarea unei emoții. Și atunci, dacă spui „Domnule, o să ajungem în Junk, ne retrogradează!“, toată lumea înțelege că e foarte gravă situația. Dar sunt cazuri și cazuri. Ar trebui să facem distincția între ceea ce comunicăm, pe de o parte, rezolvarea științifică a problemei, pe de altă parte, și interesele actorilor participanți aici, pe de altă parte. Rezolvarea științifică a problemei este una singură. Încă o dată: ce ne dorim? Ne dorim să scăpăm de deficitele bugetare cronice? Ne dorim asta? Păi, dacă ne dorim asta… Domnule, vreau să fac o casă! Nu pot să mi-o fac peste noapte, dar vreau să mi-o fac! Cum trebuie să procedez ca să-mi fac o casă? Nu o să te apuci să faci fundația din paie și mai departe să pui cărămidă peste ea, chiar dacă poți să faci repede o fundație cu paie. Așa și aici. Vreau să scadă deficitele bugetare. Păi, ca scap de deficitele bugetare definitiv, atunci trebuie să extirpez, trebuie să mă ocup de sectorul public care este risipitor, care risipește cronic banii și care este supra-extins. Sectorul public are două componente. Are componenta asta de servicii publice, care și ele sunt ineficiente, cum e Învățământul, cum este Sănătatea, deci marile servicii publice unde eu trebuie să introduc un pic competiția și meritocația. Dar aici nu pot să intru să tai, așa, că dacă intru și tai fără să fac alte reforme, lucrurile vor merge mai rău chiar. Această componentă are importanță strategică. Și mai este sectorul companiilor de stat și al administrației, unde aici, într-adevăr, pot să intru și să defrișez, să spun: „Domnule, vreau să se reducă schema de personal cu un sfert!“. Cum se întâmplă acum în autoritățile locale. Companiile de stat: vreau să le privatizez ca să fac rost de bani! Nu vreau să mai existe, pentru că dacă ele există, ele înseamnă tot timpul risipă. Nu înseamnă doar ceea ce se arată omului la televizor, adică faptul că ăla din Consiliul de Administrație are 3.000 de euro sau 10.000 de euro sau nu știu cât. Ăsta este vârful aisbergului! Ce înseamnă companie de stat în România? Înseamnă un întreg lanț al slăbiciunilor și al risipei: achiziții publice de care nimănui nu-i pasă și nu se îngrijește, tot soiul de cheltuieli... Deci, pentru ce? Chiar este rațional ca o companie care este monopol să-și facă reclamă, de exemplu? Sau toți să aibă paznici și așa mai departe? Eu pot să vă spun și din experiența proprie, că am lucrat un an și jumătate la stat și, de exemplu, am desființat lucrurile astea! Adică paza a fost prima piesă la care a renunțat. Există rezerve foarte mari de eficiență. Și atunci trebuie să le privatizezi sau să le comasezi. Asta nu se întâmplă, din ce vedem. Nu se întâmplă chiar deloc, ceea ce e foarte grav.
„Bolojan și-a subminat singur autoritatea din primul moment în care a venit și a spus că trebuie să crească taxele știind că președintele s-a angajat că TVA-ul nu va crește și neparticipând în alegeri cu acest program: votați-mă și voi crește TVA-ul! În momentul în care tu faci chestia asta, din start pleci cu un handicap! Adică înșeli electoratul, îi infirmi așteptările drastic. N-are cine să te susțină!“
Matei Udrea: Vin știri că magistrații sunt într-un fel de grevă nedeclarată și blochează instituțiile, profesorii anunță și ei că blochează începutul de an școlar. Primarii au protestat împotriva tăierii a 25% din posturi în administrația locală, acum au anunțat angajații din administrația locală că intră în grevă. Dumneavoastră spuneți că trebuie reduse aceste cheltuieli ale statului supra-extins, dar cum să se facă în fața unei asemenea opoziții? Și întrebarea și mai grea este: se mai poate reforma România?
Bogdan Glăvan: OK, intuiam întrebarea asta! Se poate spune: „Poate că este științific corect ce spun eu și așa ar trebui să se întâmple lucrurile. Dar din punct de vedere politic nu este fezabil!“. Eu recunosc că una este știința economică și altceva este ce ne spun constrângerile politice. Și astea sunt analizate de știința economică, dar e, totuși, o altă mâncare. Aș vrea să spun două lucruri aici. Unu: nicio schimbare, nicio reformă, nicio politică nu este sustenabilă dacă nu are suportul măcar tacit al publicului! Dacă ne iluzionăm că merită luate acele măsuri care nu întâmpină opoziția publicului, comitem o eroare! Publicul nu face grevă fiscală. Dar asta nu înseamnă că e bine, e înțelept și fezabil să mărești taxele întruna. Nu, chiar deloc! Și iarăși știința ne spune că există mai multe moduri în care se poate manifesta reacția. Un tip al reacției este așa-numitul „voice“. Vociferarea! Faci gălăgie, grevă, proteste și așa mai departe. Un alt mod de a reacționa la creșterea presiunii și a constrângerilor este exitul! Adică te lași păgubaș! Ori te apuci și faci evaziune, ori pleci din țară, ori te angajezi la stat, ori pur și simplu nu mai muncești cât munceai înainte pentru că nu mai are sens. Îți înmatriculezi mașinile în Bulgaria și așa mai departe. Deci noi, pe de o parte, ne iluzionăm, trăim cu teama asta că „domnule, dacă luăm măsurile corecte științific, atunci o să fie ditamai protestele și asta le va împiedica, până la urmă. Și atunci luăm niște măsuri din astea unde lumea nu protestează și o să trecem iarna cu ele“. Nu! Am impresia că trăim într-o paradigmă greșită. Măsuri precum tăierile în sectorul public, al privatizării – vedem ce se întâmplă la Romsilva – sunt impopulare, creează greve, proteste și așa mai departe și, deci, nu le putem promova, nu putem merge departe cu ele. Sau pur și simplu există o opoziție în coaliție, nu există un numitor comun în coaliție și nu putem să le promovăm. Și atunci pe astea le lăsăm așa, pe locul doi, și băgăm tare măsurile care aparent trec, precum creșterile de taxe. Astea, aparent, trec. Că nu face nimeni grevă sau protest împotriva creșterilor de taxe. Paradigma asta este iluzorie! Ce ne spune știința este că, pe termen lung, reacția societății va invalida această gândire! De asta noi ne păcălim crezând că „domnule, taxele putem să le mărim, dar nu putem să tăiem pensiile speciale“ – dau un exemplu facil – „și atunci hai să creștem taxele, că asta e, n-avem ce face!“. Este greșit, este greșit! Pentru că, finalmente, nu vom tăia nici pensiile speciale și nici cu taxe mai mari nu ne vom alege. Deci, este greșit! Ce vreau să spun, ca să fie foarte limpede, este că contextul politic nu invalidează știința! Deci, indiferent care e contextul politic, știința tot aia rămâne. Și ceea ce susțin eu și vreau să vă transmit este că OK, poate să fie contextul politic într-un fel sau altul, dar asta n-are treabă cu ce spun eu, anume că nu putem rezolva problema finanțelor publice ale României în felul ăsta!
Matei Udrea: Teoria este de partea dumneavoastră, se cer aceste măsuri. Dar practic, când vrei să le iei, vezi că toată lumea se ridică, toată lumea iese în stradă, PSD-ul anunță că vine el cu propriul pachet de relansare. Adică vedem că e o opoziție generală din partea unor categorii total diferite de populație. Nimeni nu vrea, de fapt, reformă.
Bogdan Glăvan: Desigur. Ar merita completat aici că trebuie abordată problema și din perspectiva asta: ai nevoie de ceva talent politic ca să realizezi ceea ce trebuie făcut cu adevărat. Nimeni nu spune că este ușor, nimic nu e ușor pe lume! Ai nevoie de ceva talent politic, ai nevoie și de un pic de noroc. Ai nevoie de mai multe lucruri. De asta am spus la începutul interviului cu dumneavoastră că, din păcate, premierul s-a proiectat el însuși ca martir, ceea ce este o greșeală fundamentală din start! Pentru că dacă te vezi pe tine ca martir, că vei avea un mandat de doi ani, de un an sau de cât este și la revedere, că tu trebuie să iei măsuri impopulare și poți să pleci în istorie după aia, păi atunci nu vei realiza nimic pe termen lung! Asta este! Deci, s-a poziționat greșit. Doi la mână: este nevoie de o maximizare a suportului publicului! Eu cred că ce se întâmplă în România vara asta, după alegeri, este că, în loc să maximizăm suportul publicului pentru măsurile de reformă, noi îl minimizăm! Adică isterizăm pe toată lumea. Publicul a ieșit din alegeri cu niște așteptări și cel mai rău lucru pe care puteai să-l faci este să îi infirmi aceste așteptări din start. Adică să-i mai dai încă o dată peste nas și să-i spui „nu-mi pasă ce așteptări aveai tu când ai mers la vot pentru că acum eu conduc, ciocul mic!“. Asta s-a întâmplat în mod repetat în România! Și stă la baza erodării încrederii cetățenilor în politicieni și în stat. Dacă tu chiar vrei să-ți maximizezi suportul pentru măsurile corecte pe care trebuie să le iei, păi trebuie să faci asta! Nu trebuie să-l minimizezi. Și asta cred că s-a întâmplat. O altă idee care definește paradigma asta greșită din capul locului, pe care am auzit-o și de la unii consilieri: „Domnule, măsurile de reformă sunt echitabile pentru că toată lumea trebuie să fie solidară și toată lumea ar trebui să suporte austeritatea asta sau ajustarea asta!“. Dar ideea asta este falacioasă, este greșită din start, după părerea mea. Pentru că unul din factorii crizei generale societale din România este că lumea nu mai vrea să fie solidară, că lumea nu înțelege să fie solidară! Că există un spirit revoluționar în România! Despre ce discutăm aici, din momentul în care există un spirit revoluționar, de revoltă în România? Nu poți să vii cu mesajul „hai să strângem toți cureaua“ pentru că este contra spiritului vremurilor! Deci, dacă tu te proiectezi așa, dacă tu vii cu aceste lucruri, atunci evident că nu acționezi eficient din punct de vedere politic. Asta este părerea mea. Nu că aș fi eu mare analist politic sau mare expert în politologie, dar asta este părerea mea. Cred că era mai fezabil, și oricum ăsta este singurul drum corect de urmat, să spui adevărul în față. Și hai să abordăm și chestiunea asta: pentru ce a fost creată această mare coaliție? Pentru a asigura aceste reforme! Dacă ele nu se întâmplă și nu produc rezultate, degeaba a fost creată! Pentru ce a fost creată, doar ca să mai stea niște oameni în niște funcții în continuare? Nu are sens! De asta eu, la început, am susținut, am zis: foarte bine, asta mi se pare și mie soluția corectă, asta trebuie să urmărim, anume ca să fie o coaliție cu majoritate în Parlament, ca să poată să aprobe reformele! Au trecut 3 săptămâni de negocieri, inițial, după care o vară întreagă, a venit pachetul unu, vine și pachetul doi și ce observăm este că nu există, de fapt, voința politică majoritară care să sprijine reformele. Nu există în rândul clasei politice din Parlament voința politică majoritară. Păi, dacă nu există, ce sens mai are coaliția? Scopul coaliției a fost tocmai acesta, deci eu cred că este o eroare din partea primului ministru de a se proiecta ca martir, ca pion care va fi folosit și apoi aruncat sau trecut în rezervă, nu știu cum să spun. Și acest lucru nu are cum să producă rezultate. E un element foarte simplu, gândiți-vă că în acest moment foarte mulți oameni nu vor decât să pună bețe în roate și nu așteaptă decât încheierea mandatului domnului Bolojan! Deci, ei vor tergiversa cât vor putea toate schimbările necesare. Pentru că știu de la bun început că mandatul domnului Bolojan este limitat și să termină în doi ani. Deci ei trebuie să supraviețuiască doi ani! Asta e problema! Din start, lucrurile au plecat pe pârtia asta. Dacă au plecat pe pârtia asta este greu să se întâmple ceva! Dacă ai acceptat rotativa este greu să iei măsurile corecte, să te dai tu zbir sau să pretinzi că faci nu știu ce pentru că te vor sabota cei de sub tine. Ca să nu se întâmple asta trebuie să ai maximă autoritate! Și aici, din păcate, domnul Bolojan nu a avut asigurată această autoritate din start. Și și-a subminat-o și singur din primul moment în care a venit și a spus că trebuie să crească taxele știind că președintele s-a angajat că TVA-ul nu va crește și fiind la curent cu ce se întâmplă în România, fiind la curent cu ce se întâmplă în statul român și neparticipând în alegeri cu acest mesaj, cu acest program: votați-mă și voi crește TVA-ul! Ori, în momentul în care tu faci chestia asta, din start pleci cu un handicap! Adică înșeli electoratul din start, îi infirmi așteptările atât de drastic. Pleci cu handicap, n-are cine să te mai susțină pentru că tu lovești în toată lumea! Asta este. Mie mi se pare, totuși, o chestie elementară. Îmi aduc aminte de acel principiu machiavelic al conducerii: divide et impera. Nu neapărat are legătură cu ce spun acum, dar ideea este că există niște principii ale conducerii, ale managementului. Dacă vrei să schimbi niște lucruri, niște sectoare, păi trebuie să te asiguri că ai liniște în partea cealaltă. Nu pornești pe 10 fronturi simultan, pentru că vei pierde războiul. Ori, eu am impresia că domnul Bolojan, practic, e în război cu toată lumea pentru un deziderat imposibil de atins. Asta este, din păcate, ce se va întâmpla! Noi am trecut prin experiența anilor 2010, am trecut printr-o asemenea austeritate și ce s-a întâmplat a fost că nici măsurile fiscale nu au dat pe termen lung roadele scontate și nici din punct de vedere democratic sau politic nu ne-am însănătoșit. Ci din contră, au ajuns la putere unii mai demagogi decât cei de înainte. Asta este!
„PSD și AUR au ca ideologie etatismul. Ce ar putea face este să crească rolul statului! Ori problema României este că are un stat cu un rol prea mare. Noi trebuie să mergem spre valorificarea activelor statului, ca să facem rost de bani. Ei vor să meargă spre naționalizări, adică spre creșterea activelor statului, pe creșterea risipei!“
Matei Udrea: Domnule profesor, mi-ați lăsat impresia că sunteți sceptic în ceea ce privește șansele acestei coaliții și ale premierului Bolojan de a face reforme. Bolojan chiar a spus că, dacă nu va trece de Curtea Constituțională reforma pensiilor speciale, consideră că guvernul lui nu va mai avea autoritatea necesară, deci sugera că ar urma să-și dea demisia dacă se întâmplă asta. Întrebarea mea e următoarea: cine poate face, totuși, reforma în România? George Simion a invocat, la un moment dat, posibilitatea ca, mai devreme sau mai târziu, să avem un guvern PSD-AUR. Credeți că acest guvern ar putea face reformele?
Bogdan Glăvan: Nu-nu-nu! Este exclus! Cel care e cel mai în măsură să facă reformele este domnul Bolojan. Și, pe locuri, le face. Deci, eu nu vreau să știrbesc sau să omit meritele primului ministru. Dacă nu ar fi fost acest prim-ministru, păi nu ne-am fi ales cu absolut nimic bun din ce se întâmplă în România! Deci, lucrurile ar fi stat încă și mai prost. Lumea avea această așteptare, ca Ilie Bologan să fie prim-ministru. Din acest punct de vedere, totul era foarte în regulă, era pe șine, era ce trebuie să se întâmple. Și domnul Bolojan avea această experiență și CV, acest record de curățenie în administrația publică. Toată lumea, sau aproape toată lumea e fericită cu asta, în afară de mulți din administrație, evident. Asta și trebuia să facă domnul Bolojan, nu să se întoarcă împotriva majorității care avea aceste așteptări. Pentru că, în felul ăsta, își erodează susținerea. Și, deci, nu va mai avea susținere. Adică vă dați seama că e cu atât mai ușor pentru magistrați sau pentru nu știu cine să protesteze contra domnului Bolojan cu cât nu mai există segment în societate care să-l susțină pe Bolojan. Păi, ce poate fi mai ușor atunci decât să protestezi împotriva lui Bolojan? Că toată lumea o face! Ei, dacă erai singurul care protesta, aveai o problemă! Acum revenind la pensiile speciale, ăsta este un subiect foarte important de rezolvat. Eu, sincer, nu prea înțeleg cum ar putea ca această reformă să pice, din moment ce vasta majoritate a societății dorește moderarea acestui regim extravagant de pensionare. Deci nu se mai dorește să existe așa ceva, atâta inegalitate injustă în România, ca cineva să muncească două vieți ca să-l țină în cârcă pe unul care muncește jumătate de viață și pe urmă stă cu burta la soare. Sau se angajează din nou la stat. Eu cred că lucrurile astea sunt înțelese și de mulți magistrați. Deci, e greu de crezut că într-o societate ca România, în care vasta majoritate a populației susține această reformă, nu se va întâmpla. Eu cred că se va întâmpla!
Matei Udrea: Am înțeles. Aș vrea să mai clarific un singur lucru. Înțeleg că nu credeți că un guvern PSD-AUR ar putea să realizeze unele dintre reformele care acum stagnează sau se ezită să fie luate.
Bogdan Glăvan: PSD și AUR au ca ideologie etatismul. Deci ce-au făcut, ce au promis că fac și ce ar putea face este să crească rolul statului! Ori problema României este că are un stat cu un rol prea mare. Adică noi trebuie să mergem în direcția contrară, nu în direcția în care ne spun PSD și AUR că trebuie să mergem! Asta este ideea. Categoric, nu! Noi trebuie să mergem, așa cum vă spuneam, spre valorificarea activelor statului, ca să facem rost de bani. Ei vor să meargă spre naționalizări, adică spre creșterea activelor statului, pe creșterea risipei! E o chestie fundamentală: dacă noi nu acceptăm că stat în România înseamnă risipă uriașă și oameni incompetenți care administrează activele astea și produc risipa asta și vrem să le dăm încă mai multă putere, păi atunci ne sinucidem economic! Deci, nu asta este soluția.
Matei Udrea: Vă mulțumesc foarte mult pentru timpul acordat!
Bogdan Glăvan: Mulțumesc și eu, numai bine!
