Brusc, o femeie în costum verde de baie, toată numai gușă și pliuri, ca omulețul Michelin, care căra două pungi cât portbagajul de mașină, și-a luat avânt și a sărit într-un boschete sprintenă ca o puștioaică. Dar mai înainte de asta a urlat ca și cum ar fi dat burtă-n burtă cu un hipopotam: - Văleu, câiniele!
Eram undeva la țară, la nunta unui prieten, și tocmai intraserăm în curtea bisericii pentru cununia religioasă. Popa ne-a ieșit în față, cu cădelnița bălăngănindu-i-se în mână. Eu mă retrăsesem sub un copac, la umbră, și fumam, când din alai s-a desprins socrul mare și a fugit spre mine cu o sclipire de panică în ochi.