Costul orar al forței de muncă în al doilea trimestru al anului a înregistrat o rată de creștere de 11,47% față de trimestrul precedent și de 16,11% față de același trimestru al anului anterior, determinată în principal de întreruperea activității în contextul Covid-19, potrivit unui comunicat al Institutului Național de Statistică (INS).
4 iunie - Eveniment Profit.ro: Piaţa imobiliară românească sub spectrul crizei occidentale. Ediţia a IV-a. Parteneri: 123Credit, Cushman and Wakefield
6 iunie - Maratonul Energiei
13 iunie - Eveniment Profit: Piața de Capital.forum - Provocări pentru dezvoltarea piețelor și creșterea lichidității, Ediția a IV-a. Parteneri BCR, BVB, CEC Bank, Infinity Capital Investments, Sphera, Teraplast
Costul orar al forței de muncă (în formă ajustată după numărul zilelor lucrătoare) a crescut în toate activitățile economice comparativ cu trimestrul precedent, scrie Agerpres.
Aceste creșteri ale costului orar al forței de muncă au fost determinate în principal de întreruperea/încetarea activității economice în contextul Covid-19, prin diminuarea timpului efectiv lucrat, dar și prin reducerea cheltuielilor directe (salariale) cu forța de muncă, cauzate de intrarea în șomaj tehnic a multor agenți economici, precum și de nerealizările de producție ori încasările mai mici pe durata stării de urgență/alertă.
Cea mai semnificativă creștere a costului orar al forței de muncă (în formă ajustată după numărul zilelor lucrătoare) s-a regăsit în hoteluri și restaurante (74,09%), urmată la mare distanță de activități de spectacole, culturale și recreative (30,01%).
Aceste sectoare economice au fost și cele mai afectate de întreruperea/încetarea activității agenților economici ca urmare a instituirii stării de urgență/alertă pe întreg teritoriul României.
Deși cheltuielile totale cu forța de muncă din hoteluri și restaurante au scăzut comparativ cu trimestrul precedent, scăderea timpului efectiv lucrat a fost mult mai accentuată, determinând astfel evoluția crescătoare a costului orar al forței de muncă.
La polul opus, cea mai redusă creștere a costului orar al forței de muncă (în formă ajustată după numărul zilelor lucrătoare) s-a înregistrat în construcții (3,85%), activitate în care atât cheltuielile directe (salariale) cu forța de muncă, cât și timpul efectiv lucrat au avut evoluții pozitive.
