Până la 27 de milioane de tone de nanoplastice plutesc în Atlanticul de Nord. Un nou studiu arată că cele mai mari concentrații se regăsesc chiar în zonele unde se află fermele de midii din Galicia și Normandia, citează Euractiv.
Industria acestor moluște, evaluată la miliarde de euro, riscă să se prăbușească. Poluarea, schimbările climatice și toxinele invazive se combină într-un „cocktail” care pune în pericol nu doar un sector economic, ci și viitorul alimentației sustenabile din Europa, arată G4Food.ro.
De la mare la masă
Mii de tone de midii ajung anual pe mesele europenilor. Însă fiecare coș de scoici ascunde acum un risc invizibil: fragmente microscopice de plastic.
Cercetarea publicată în revista Nature în 2025 a constatat că nanoplasticele domină poluarea marină. Estimările arată că ele pot depăși chiar și nivelurile microplasticelor, considerate până acum principala problemă. Cele mai mari concentrații au fost descoperite pe platoul continental, acolo unde se concentrează și acvacultura de midii a Uniunii Europene.
În timp ce microplasticele au dimensiuni între 1 micron și 5 milimetri, nanoplasticele sunt mai mici de un micron și mult mai răspândite. Capacitatea lor de a traversa membranele biologice le face mai periculoase pentru oameni și animale.
Puterea midiilor și vulnerabilitatea lor
Midiile sunt considerate alimentele sustenabile prin excelență. Nu au nevoie de hrană suplimentară, nu se tratează cu antibiotice și filtrează apa în timp ce cresc. BBC le-a descris cândva drept „mâncarea simplă care combate schimbările climatice”.
Însă chiar acest mecanism de filtrare le expune. O singură scoică filtrează zeci de litri de apă pe zi, acumulând în corp tot ce se găsește în ocean – inclusiv nanoplastice. Spre deosebire de pești, care se curăță înainte de consum, midiile se mănâncă întregi, iar ceea ce au absorbit ajunge direct în alimentația noastră.
Laboratoarele au demonstrat și un efect suplimentar. Pe măsură ce oceanele devin mai acide din cauza dioxidului de carbon, nanoplasticele devin mai aderente și mai toxice. Comisia Europeană avertiza încă din 2023 că acest fenomen poate amplifica efectele negative asupra ecosistemelor.
Efectul „cocktail”
Plasticul nu este singura amenințare. Exploziile de alge toxice, vremea extremă, bolile, prădătorii și lipsa puietului au dus deja la scăderi dramatice ale producției.
Un precedent există în Suedia: în anii 1980, o industrie promițătoare a midiilor s-a prăbușit după ce algele toxice au provocat intoxicații alimentare și au distrus încrederea investitorilor.
Producătorii europeni de midii vorbesc astăzi despre un „cocktail de factori de stres”, în care temperaturile ridicate ale apei joacă un rol tot mai mare. Pentru a limita efectele, fermierii încearcă să mute culturile offshore, departe de sursele de poluare de la țărm.
Un sector esențial sub presiune
Midiile reprezintă peste o treime din acvacultura europeană. Galitia, principala zonă de producție din UE și al doilea producător mondial după China, a raportat scăderi de până la 90% ale stocurilor.
Industria, prinsă între Politica Agricolă Comună și Politica Comună în domeniul Pescuitului, a cerut Bruxellesului o strategie specială pentru acvacultură. Comisarul european pentru pescuit, Costas Kadis, a promis că va face din acest sector o prioritate legislativă.
Totuși, noile planuri bugetare, care prevăd integrarea Fondului European pentru Pescuit și Acvacultură într-un singur fond de dezvoltare gestionat la nivel național, au stârnit îngrijorarea producătorilor. Mulți se tem că sprijinul concret pentru acest sector va întârzia.
Midiile, odinioară hrană accesibilă pentru europenii aflați în vremuri de război, au devenit un simbol al alimentației durabile. Acum, ele se află în centrul unei crize care reflectă problemele globale: poluarea cu plastic, schimbările climatice și fragilitatea ecosistemelor.
De la țărmurile Galitiei până la plajele Normandiei, viitorul midiilor – și al meselor europene – depinde de rapiditatea și seriozitatea cu care vor fi adoptate măsuri pentru protejarea oceanelor.
