Producția de energie regenerabilă a parcurilor comerciale a scăzut cu 2% în primul semestru al acestui an comparativ cu aceeați perioadă a anului trecut în pofida majorării puterii brute instalate cu 18%, reiese din datele analizate de Profit.ro.
Parcurile comerciale din România au produs în prima jumătate a anului 4,6 TWh de energie din surse regenerabile cu 100 GWh sub producția din aceeași perioadă a anului trecut, de 4,7 TWh.
Și asta în pofida faptului că puterea brută instalată de energie regenerabilă (fără prosumatori) a fost în semestrul 1 de 5.657 MW, cu 18% peste cea de 4.790 MW din aceeași perioadă a anului trecut.
Motivul: factorul de capacitate al parcurilor industriale este afectat nu numai de starea vremii, ci și de design-ul pieței, de producția (și implicit, autoconsumul prosumatorilor) și de concurența unităților de producție din restul Europei.
La jumătatea acestui an, România a avea o puterea brută instalată a regenerabililor în SEN totaliza 5.657 MW, cu următoarea structură : eolian – 3.091 MW (3.034 MW net), fotovoltaic – 2.427 MW (2.326 MW net), biomasă – 139 MW (127 MW net).
Comparativ, la aceeași dată a anului trecut, puterea brută din surse regenerabile instalată era de 4.790 MW, din care: eolian – 3.027 MW (2.966 MW net), fotovoltaic – 1.626 MW (1.527 MW net), biomasă – 137 MW (125 MW net).
Datele cuprind doar producția de energie regenerabilă a parcurilor comerciale, nu și pe cea a prosumatorilor, raportată separat. La data de iunie, puterea instalată a prosumatorilor totaliza 2.726 MW.
“Lunile ianuarie - aprilie 2025 includ energia injectată în rețea de către prosumatori, dar fără consumul intern al acestora. În ceea ce privește energia netă produsă pentru lunile mai și iunie, aceasta nu include cantitățile de energie introduse în rețea de către prosumatori”, precizează operatorul de sistem.
De altfel, influența principală a prosumatorilor se simte mai ales în ceea ce privește consumul, nu producția la nivelul SEN.
Consumul intern a scăzut cu 2,53% în mai și cu 9,52% în iunie (-9,52%). “În ceea ce privește scăderile de consum din lunile menționate, acestea au un trend descrescător tot mai pronunțat de la o lună la alta, pe măsură ce crește durata intervalului zilnic al radiației solare cu alte cuvinte, o dată cu creșterea producției de energie la nivelul prosumatorilor (cantitate care nu este măsurată), se înregistrează o scădere a consumului măsurat la nivel național”, susține Transelectrica.
Diferența de producție este rezultatul design-ului pieței. Prosumatorii nu sunt afectați de evoluția pieței spot, care decide ce țară este importator sau exportator net de energie și, implicit, evoluția fluxurilor comerciale care conduce la închiderea/limitarea capacităților de producție dintr-o țară.
Teoretic, prosumatorii sunt plătiți cu același preț pe KWh (practic, plata se face, dacă de face, de către furnizori, după 2 ani), indiferent de momentul producției, în timp ce în orele cu producție ridicată și mai ales în weekend, parcurile fotovoltaice mari achită (și nu primesc) bani pe MWh produs, ca urmare a faptului că prețul de pe piața pentru ziua următoare (PZU) este unul negativ.
De aceea, operatorii parcurilor industriale fotovoltaice preferă să limiteze singuri producția.
În plus, chiar și în condițiile unor prețuri pozitive, ei pot fi scoși de pe piață și de importul de energie regenerabilă mai ieftină din Occident.
Sensul în care curge energia depinde nu numai de vreme, ci și de diferitele reglementări, subvenții și desing-uri de piață, care pot ieftini energia produsă într-o țară și o pot scumpi relativ pe cea dintr-o altă țară.
Factorul de capacitate este raportul dintre producția reală de energie pe o anumită perioadă de timp și producția maximă teoretică de energie din aceeași perioadă.
Producția reală de energie în timpul acelei perioade și factorul de capacitate variază foarte mult în funcție de o serie de factori: condiții meteorologice locale, probleme de fiabilitate, revizii programate sau neprogramate, proiectarea instalației, amplasarea acesteia.
În plus, factorul de capacitate poate fi supus constrângerilor de reglementare și forțelor pieței.
Un parc poate avea o producție mai redusă sau lăsată intenționat inactivă fie pentru că nu există cerere (nici internă, nici externă), fie ca urmare a capacităților de interconectare (fie prea mari, care permit importul de energie mai ieftină din alte state, fie prea mici care limitează exportul de energie pe piețe mai scumpe) sau deoarece prețul energiei electrice este prea mic pentru a face producția rentabilă economic.
Aceasta explică cea mai mare parte a capacității neutilizate a parcurilor regenerabile.
Parcurile fotovoltaice și cele eoliene au oricum un factor de capacitate limitat de disponibilitatea „combustibilului” lor, respectiv soarele și vântul.
Paradoxal, la prima vedere, este că faptul că factorul de capacitate, în special în cazul energiei regenerabile este invers proporțional cu capacitatea instalată. Cu cât se instalează capacități mai multe, cu atât factorul de capacitate scade, parcurile solare și eoliene având caracteristica de a produce în același timp, iar în cazul celor solare și în intervale orare cu consum mai scăzut, ca urmare a faptului că prosumatorii își produc singuri energia.
Iar randamentul este cu atât mai scăzut cu cât numărul de ore cu preț negativ crește proporțional cu capacitatea instalată, ceea ce conduce la o “canibalizare a producătorilor”.
Pentru a evita acest lucru ar trebui fie majorat consumul la orele cu producție de vârf (curba cererii să o urmeze pe cea a ofertei, a consumului pe cea a producției), fapt dificil de realizat la nivel național, fie crescute capacitățile de stocare, cu costuri însă destul de mari, pe care, în absența unor scheme de sprijin, mai nimeni nu pare dispus să și le asume.
