Companiile feroviare europene promovează adesea conectivitatea în trenuri ca un avantaj, dar pentru mulți pasageri, aceasta rămâne mai degrabă un exercițiu de răbdare decât unul de productivitate, scrie Politico, citat de Hotnews.
„Performanța și calitatea Wi-Fi-ului la bordul trenurilor europene este foarte slabă”, a declarat Luke Kehoe, analist industrial la firma de informații privind conectivitatea Ookla, pentru Politico.
Viteza mare a trenului face ca antenele Wi-Fi din vagon sau din telefonul personal să aibă dificultăți în menținerea unei conexiuni stabile între turnurile mobile în continuă schimbare.
„Dacă un tren circulă cu 200 km/h, dispozitivul ar putea traversa o celulă la fiecare 45 sau 60 de secunde, ceea ce reprezintă o schimbare rapidă”, a spus Kehoe. „Acest lucru introduce o provocare tehnică numită efectul Doppler.”
Acest efect apare atunci când mișcarea rapidă modifică frecvența semnalului, ca în cazul unei sirene care își schimbă tonul, și poate afecta capacitatea de a menține o conexiune stabilă.
În trenurile franceze SNCF, călătorii care se conectează la Wi-Fi primesc un mesaj de avertizare: „Din cauza lipsei de acoperire și a vitezei noastre, calitatea Wi-Fi-ului poate diferi de cea de acasă.” De asemenea, se recomandă să nu se vizioneze videoclipuri online, deoarece „contribuie la limitarea lățimii de bandă”.
Dar Wi-Fi-ul slab din trenuri nu ține doar de viteză sau de numărul de turnuri. Multe cabine nu sunt proiectate pentru a permite pătrunderea frecvențelor radio. „Multe trenuri au folosit în trecut geamuri cu straturi metalizate sau cu geamuri cu emisivitate redusă, care nu sunt propice propagării semnalului”, a spus Kehoe.
Această configurație ar face ca cabina să semene cu o cușcă Faraday, o armură electromagnetică care blochează semnalele wireless, similar cu ceea ce face ca telefonul să piardă semnalul în lift.
