De câte ori trec prin fața frumoasei case de pe strada Sfântul Ștefan mă pufnește râsul. Îmi aduc aminte de o întâmplare de acum câțiva ani. Cred că deschiseseră de curând, cu același nume, Le Boutique. Iar chiar vizavi era un alt restaurant, Mamma Mia, pe care îl luaseră de concurent, după cum aveam să deduc.
Eu am făcut câteva poze casei din stradă, după care am intrat la Mamma Mia. Patronul de la Le Boutique m-a văzut, dar eu nu l-am văzut pe el. După ce am ieșit de la concurență m-a și luat la rost, că de ce i-am pozat casa. Nu am vrut să-i spun, și a început să mă amenințe, cu introducerea obișnuită în astfel de cazuri: Tu știi cine sunt eu? Hopa! Nu, nu știu! Ia uită-te atent la ochii mei, vezi cât de albaștri sunt? Asta ar trebui să-ți dea de gândit! Crezi că nu mi-am dat seama că ești de la Mamma Mia și că ai venit să mă spionezi, să vezi ce clienți am, ce facem… Lasa că ne mai întâlnim noi! M-a pufnit râsul, și mă pufnește de fiecare dată când trec prin față, după cum am spus…
Acuma nu știu dacă tot el o fi stăpân acolo, dacă chiar o fi fost securist, sau a zis doar așa, să mă bage în sperieți. Oricum, dacă chiar era securist, și așa descoperă ei spionii, mă și apucă plânsul după banii pe care îi plătesc ca să ia el pensie specială…
Am intrat din nou, așadar, uitându-mă atent în ochii tuturor celor de acolo, de unii au început să ridice din sprâncene și să se uite întrebători unii la alții. Nu am văzut niciun ochi albastru în restaurant, m-am gândit că poate își făcea omul siesta la ora aceea.
Restaurantul e bine amenajat, cum era și atunci. Are două saloane, unul destul de mare, în față, și altul minuscul, unde au și barul, și care dă spre o curte măricică. Au banchete de plus la perete, demifotolii deschise la culoare în față, confortabile. Decorurile făcute din sticle de vin, mai ales.
Meniul e destul de lung la Le Boutique. Impersonal, conservator, feluri cunoscute de mâncare, relativ simple, fără imaginație. Pizza, paste, cărnuri populare. Am luat un piept de pui cu sos de brânză și cartofi la cuptor – nimic special de spus despre ele.
Mi-a plăcut serviciul, însă. De două fete vesele, liceu sau puțin după, deschise, neobosite, cu zâmbetul pe față, mai precis spus. Pentru că, în rest, sunt foarte lenți. Clienți erau la prânz.
Le Boutique Food Concept Store e, așadar, un restaurant obișnuit de vecinătate pentru cei din Bucureștiul Vechi al Sfântului Ștefan și al lui Popa Soare. E plăcut, arată bine, și cum sunt puține alte restaurante în zonă, și cu atât mai puțin unele bune, cred că îi voi găsi acolo și peste alți câțiva ani, când voi intra din nou…
