La Taifas e unul dintre cele mai vechi restaurante ale Bucureștiului, și primul bistrou în adevăratul sens al cuvântului. Prima dată au deschis pe Georges Clemenceau, între Piața Amzei și Athenee Palace, la un demisol, și au avut un succes nebun.
Am mâncat și eu acolo de multe ori. Apoi s-au mutat pe Episcopiei, chiar vizavi de casă de bilete a Atheneului Roman, unde a fost Sushi Room, și apoi Bistro Ateneu, până de curând. Au avut și acolo o lungă perioadă de glorie, când erau puține restaurante în București. Am mâncat și eu adesea. Apoi s-au mutat pe Gheorghe Manu, între Calea Victoriei și Piața Sfinții Voievozi, în niște anexe ale Palatului Cantacuzino. Iar în octombrie 2018 au închis și acolo și au deschis alt restaurant, la fel de frumos, în Moxa.
Casa aceea frumoasă din Moxa are și ea o istorie legată de niște restaurante. La Maison de Karin cred că a fost primul, cu mare succes la început, când îi aveau pe David Contant ca chef și pe Baptiste patiser. Apoi ceva cu numele Handmade, la care nu-mi aduc aminte să fi fost. Cineva spunea că și Patrizia Paglieri a avut o scurtă oprire.
Când au deschis, acum aproape 30 de ani, La Taifas și-a făcut un nume și și-a câștigat un loc pe piața prin mâncarea de tip bistrou, o noutate în acele vremuri. Au rămas cam cu aceeași mâncare, ceea ce a făcut să fie depășiți de către foarte mulți alții. Însă au mai recuperat ceva venind cu o amenajare foarte bine făcută și distinctivă, cu mobilier și decoruri bogate într-un stil aristocratic de acum vreo sută de ani. La Taifas din Gheorghe Manu, în special, au ieșit cel mai mult în evidență.
La Taifas din Moxa casa e și mai somptuoasă, așa că le-a fost ușor să continue în același stil, să transfere o parte dintre obiectele de dincolo și să aducă și altele noi, care se potrivesc foarte bine cu ansamblul. M-au lăsat să fac poze, așa că vă puteți face o imagine destul de precisă despre ambianta vintage.
Meniul de La Taifas pare să fie identic cu cele de dinainte, sau foarte apropiat, oricum. Bucătărie urbană, mâncare de casă, cu ciorbe, ardei umpluți, zacusca și alte asemenea. Destul de bună pentru ceea ce este, adică o bucătărie relativ simplă, de mainstream. Prețurile rezonabile, mai ales că porțiile sunt destul de mari.
Serviciul a fost bun, cu un om care părea să fie mai mult decât un chelner, poate chiar patronul, după felul și atenția cu care făcea lucrurile. Clienți erau destui, și nu e de mirare, pentru că La Taifas e un loc frumos și îți inspiră încredere. Mie mi-a plăcut la ei, sunt sigur că le va merge bine, e nevoie și de astfel de restaurante pe o piață care, pentru unii, se schimbă prea repede…
