GROWTH FORUM - Discursul integral al prim-ministrului Dacian Cioloș

Discursul prim-ministrului Dacian Cioloș în deschiderea Growth Forum, un eveniment organizat de Profit.ro și găzduit de Banca Națională a României.

Domnule guvernator,
Domnilor viceguvernatori,

Doamnelor și domnilor,

Vorbim astăzi de o strategie de dezvoltare a României și, sigur, legătura cu convergența pe zona euro. Pentru un guvern cu un mandat de un an poate părea un exercițiu ambițios și chiar deplasat să vorbească despre o strategie pe termen lung, o strategie de dezvoltare, așa cum ați numit conferința, un demers care presupune de la bun început o abordare de durată, o abordare văzută în perspectivă. Fără o strategie de dezvoltare, însă, sau o gândire strategică, orice decizie a guvernului este doar una conjuncturală, de a repera pe ici, pe colo câte ceva, dar nu de a așeza lucrurile într-o direcție clară și coerentă. Mai mult, chiar, singurul lucru pe care îl poate lăsa moștenire un guvern cu un mandat limitat este, probabil, tocmai aceasta: o strategie, o gândire de dezvoltare, care să fie eliberată de constrângeri ideologice sau de obligații de partid sau electorale, care să poată ajunge un element de legătură între interese politice, legitime, interese sau așteptări ale societății și ale mediului de afaceri. Și guvernul pe care îl conduc își propune tocmai un asemenea demers în acest scurt mandat, de mai puțin de un an. Acest lucru, cel puțin așa cum vedem noi această abordare strategică, presupune trei paliere - și în acest sens am lucrat și lucrăm.

În primul rând, să ne definim mai clar, mai precis, unde vrem să ajungem, direcția în care vrem să ne îndreptăm, să identificăm câteva elemente cheie care să definească o viziune comună. Pentru că, înainte de orice și înainte de a lucra pe detalii, avem nevoie de această viziune comună, avem nevoie să împărtășim aceleași idealuri. Și poate părea curios sau deplasat să vorbim de idealuri și de valori atunci când vorbim de dezvoltare economică. Dar, cred că pentru societatea românească, pentru diferitele categorii ale societății românești, tocmai acest lucru e necesar mai mult ca oricând, să fim în măsură să împărtășim idealuri și valori comune înainte de a ne defini orice alt obiectiv mai precis.

Apoi, în al doilea rând, sau a doua etapă, după ce am definit unde vrem să ajungem și care sunt aceste valori și idealuri pe care nu doar să le proclamăm, ci chiar să ni le asumăm, e important să vedem ce ne trebuie ca să putem ajunge acolo unde ne propunem, care sunt factorii cheie de dezvoltare - și aici mă gândesc, înainte de a vorbi de economie, la factorii cheie de dezvoltare a oricărei societăți, i-aș numi factori orizontali, care vizează toate domeniile economice, într-un fel sau altul, cum ar fi educația, știința și cercetarea - și le-aș pune împreună -, sănătatea, sistemul de sănătate și infrastructura. Apoi, factori de dezvoltare, i-aș numi verticali sau sectoare prioritare, care să fie văzute ca și vârf de lance pentru valorificarea oportunităților competitive pe care le are România și aici, sigur, nu mă gândesc în mod exhaustiv sau oricum, noi, guvernul, nu avem pretenția de a defini în mod exhaustiv care sunt aceste sectoare în care România are potențial, dar ne gândim să ne concentrăm cu câteva măsuri, în primul rând, pe tehnologia de vârf și sectorul IT&C, unde clar există un potențial care începe să fie valorificat și care se simte inclusiv în dezvoltarea economică din ultimii ani. Mă gândesc la agricultură, ca factor de dezvoltare economică, dar și factor de dezvoltare teritorială și socială, la turism și la energie, în primul rând. Dincolo de acești factori sectoriali sau verticali, vrem să introducem și conceptul de factor de dezvoltare teritorială sau abordare integrată a dezvoltării, pentru a nu ne concentra doar pe metropole, pe polii urbani de dezvoltare, care au început să se diferențieze clar și în România față de restul teritoriului și să putem dezvolta echilibrat și zona mic-urbană sau rurală, deci, să fim în măsură, atunci când gândim dezvoltarea economică, să ieșim din zona metropolitană și să mergem în restul teritoriului, să vedem care sunt factorii, elementele care pot stimula dezvoltarea economică, socio-economică și în alte zone, chiar stimulând anumite domenii de dezvoltare particulare, cum ar fi proiectul-fanion Laser Valley, în jurul proiectului european ELI, care poate să constituie, într-o zonă în afara spațiului urban, un pol de dezvoltare care să meargă mult dincolo de strict zona de dezvoltare tehnologică, sau Cluj Innovation City, care poate să radieze, dincolo de ceea ce înseamnă Clujul și acest pol în Cluj, poate să iradieze în toată zona, dacă ne gândim la clusterele care s-au dezvoltat și sunt în curs de dezvoltare în zonă.

Apoi, în al treilea rând, cum să facem ca să putem ajunge unde ne propunem - și aici ne gândim, dincolo de această abordare a viziunii, a sectoarelor prioritare, și la pachete de măsuri concrete sau instrumente concrete pe care să le avem în vedere pe termen mediu, scurt și lung. Avem la dispoziție instrumente variate, ca stat, atât ca resurse ale bugetului național, fonduri europene, politica de achiziții publice, cadrul fiscal, politica legislativă, politica de ajutor de stat, toate acestea sunt instrumente prin care statul poate să stimuleze sau să intervină în acest proces de dezvoltare economică, fără ideea ca statul să fie unul absolut intervenționist și să facă aceste sectoare de dezvoltare economică dependente de politica statului, dar statul poate să stimuleze într-un fel sau altul sau să evite să împiedice dezvoltarea acestui potențial. Nu ne propunem o abordare estetică perfectă, un set exhaustiv de măsuri, ci câteva pachete-cheie în care să avem încredere și la care să punem cu toții umărul pentru a le vedea implementate. Nu ne propunem nici să revoluționăm intervențiile statului, ci, acolo unde s-au făcut lucruri bune în trecut să le continuăm, iar acolo unde mai lipsesc anumite lucruri să le putem adăuga și, eventual, să venim cu câteva idei noi, dar în acest spirit de predictibilitate și de coerență a acțiunilor statului.
Cred că, mai mult ca niciodată, o recâștigare a încrederii în noi și a câștiga încrederea celorlalți în ceea ce poate să facă România înseamnă și predictibilitate. Mai mult decât orice, oricâte resurse am avea, dacă nu suntem coerenți în ceea ce facem și, dacă nu adăugăm la această viziune pe termen lung inclusiv continuitatea anumitor idei bune, nu avem cum să fim credibili. Și n-aș vrea să se înțeleagă, cum spuneam, că pregătim o nouă abordare de intervenție etatistă.

Cred că rolul guvernului nu este altul decât cel de a respecta și rolul pieței, însă de a utiliza într-un mod mai responsabil și mai eficace cele câteva pârghii pe care statul le are la dispoziție; așa cum am amintit, bugetul, politica fiscală, politica de ajutor de stat, politica legislativă, dar și o mai bună cheltuire, o cheltuire mai eficientă a banului public, prin eliminarea risipei, prin reducerea birocrației și creșterea calității actului administrativ, care pot contribui la fel de mult la dezvoltarea economică. Spre exemplu, acest guvern consideră ca element-cheie gestiunea mai eficientă a companiilor de stat, pe baza principiilor de guvernanță corporatistă.

Cred că, dincolo de buget, de alocările bugetare, de politica fiscală, o resursă importantă pe care statul român n-a valorificat-o suficient în trecut o reprezintă companiile de stat. Încă nu avem întotdeauna, în toate sectoarele, o viziune coerentă și pe termen lung a ceea ce vrem să facem cu aceste companii de stat, care sunt resurse ale statului și care pot - dincolo de ceea ce pot aduce la bugetul de stat, dacă sunt bine gestionate- să constituie, în domenii-cheie, factori-cheie de stimulare a dezvoltării sectoarelor respective. Mă gândesc aici la energie, la transporturi, la exploatarea resurselor naturale. De aceea, gestiunea coerentă, eficientă a companiilor de stat, printr-un management performant, guvernanță corporatistă este un obiectiv important pentru acest guvern și, sper eu, să rămână și pentru guvernele care vin.

În această direcție, am început la Ministerul Economiei un proces de schimbare consistentă, pornind de la definirea așteptărilor statului de la propriile sale companii, deci ce vrem de fapt de la fiecare companie în parte, la profesionalizarea consiliilor de administrație - să evităm să mai considerăm consiliile de administrație ca o sinecură pentru un funcționar sau altul și să ne gândim la oameni competenți, performanți, cărora să le dăm mandate clare atunci când reprezintă statul în consiliile de administrație, până la stabilirea clară a mandatului unui manager de companie publică numit în baza Ordonanței 109, care Ordonanță 109 nu poate să facă miracole în sine, ci doar dacă este folosită în mod corespunzător. Nu este un proces ușor acest proces de schimbare, mai ales pentru că există rezistență, multă rezistență în sistem la această schimbare, probabil și din teama de ce poate să se întâmple sau de teama de necunoscut.

Trebuie să reducem și incapacitatea administrației de a urmări interesele statului, ignoranță de multe ori cu privire la folosirea eficientă a banului public. Avem adesea reflexul să ne gândim că banul public trebuie cheltuit și că principalul obiectiv al funcționarului este să execute bugetul în sensul de a-l cheltui, dar n-avem încă reflexul să vedem și în ce mod sau cât de eficient banul public a fost cheltuit. Dacă privim parametrii economici ai momentului, nu de puține ori ajungem să fim /invidioși/, așa cum spunea și domnul guvernator - creșterea economică a ajuns la 3,7, cu perspective de 4%, deficitul bugetar anul trecut a fost în jur de 1,5%, o inflație la final de an care a fost ușor negativă. Suntem în plin proces de relaxare fiscală, ca urmare a unui nou Cod fiscal, iar contribuția investițională a început să crească, după o perioadă de regres. Și sigur, o asemenea fotografie de moment reușită după ani de zile de eforturi, la ca au contribuit guverne succesive, trebuie s-o spunem, poate duce ușor la o interpretare că ceea ce e greu a trecut și că este acum momentul să culegem rezultatele.

Aș vrea, însă, să ne amintim de perioada 2005-2006-2007-2008, când lucrurile au mers bine și când tendința a fost aceea de a cheltui tocmai în ideea de a valorifica aceste beneficii, și să ne amintim și ce a urmat după aceea, nu doar pentru că vorbim de politici sau de economie ciclică, ci și pentru că pot să apară surprize, pot să apară evenimente pe care nu le controlăm și, apoi, dacă nu avem o abordare chibzuită a utilizării acestor resurse și a acestei creșteri, putem să plătim foarte scump această nechibzuință. S-o plătim scump nu doar trebuind să recuperăm ceea ce am cheltuit nechibzuit, dar chiar să plătim mai mult decât am beneficiat în perioada favorabilă.

De aceea, trebuie să așezăm așteptările publice la niveluri rezonabile, astfel încât fotografia momentului să nu fie deformată în anii care vin. Pot să înțeleg așteptările și încercările de a concretiza avantajele acestei situații macroeconomice favorabile, dar rolul nostru este și să avem grijă de a păstra deficite rezonabile și, mai ales, de a cheltui eficient banii pe care îi ducem în deficit și de a seta așteptările pe o dimensiune rezonabilă. De exemplu, trebuie să menționez și acest lucru, fiind în an electoral, sunt multe proiecte legislative care pun presiune asupra bugetului fără să și precizeze de unde să luăm acei bani pentru a atinge obiective care pot să fie legitime din punct de vedere social, sau din alte puncte de vedere care vizează dezvoltarea societății.

De aceea, guvernul este nevoit de multe ori să dea avize negative pe proiecte de legi care nu sunt integrate coerent în această viziune de dezvoltare. Și încă o dată: nu spun că n-avem nevoie să ajustăm pensii, sau să creștem salarii, sau să facem anumite investiții, dar dacă acestea nu sunt văzute în mod coerent, ele nu vor duce la rezultate, ci doar vor cheltui banul public. Și această cheltuire, care riscă să fie iresponsabilă, se va repercuta apoi tot asupra celor pe care vrem să îi ajutăm prin aceste abordări. Și trebuie să o recunoaștem și să o spunem că avem anul acesta o construcție bugetară extrem de strânsă, trebuie să jonglăm cu mai mulți factori. Încercăm s-o facem echilibrat, în așa fel încât credibilitatea pe care o are România sau piața economică și de capital din România, în momentul de față, să nu fie afectată de acest mod de abordare. Ar trebui, dimpotrivă, să profităm de stabilitatea politică, de stabilitatea socială din țară, chiar în an electoral, pentru a pune în valoare acest potențial economic. Însă, dacă dăm semnale divergente și distorsionate, acestea riscă să ne coste inclusiv din punct de vedere economic.
Aș lua și eu exemplul legii dării în plată, așa cum a făcut-o domnul guvernator. Pe fond, guvernul susține rezolvarea cu înțelepciune a cazurilor sociale reale și îndeamnă actorii implicați să fie solidari, ca să reușim, până la urmă, să avem o lege bună, care să răspundă așteptărilor oamenilor care într-adevăr au nevoie de această lege. Dar să evităm ca, prin această lege, să creăm beneficii unor speculatori, o lege care apoi să afecteze încrederea într-un stat care schimbă regulile jocului în mod retroactiv și care riscă să afecteze totodată radical și accesul unor noi generații de tineri la locuințe, inclusiv prin blocarea sau decredibilizarea unor programe care s-au arătat de succes până acum, cum a fost programul "Prima casă", și cum este programul "Prima casă".

Există o așteptare serioasă în sectorul public și pentru creșteri salariale rapide și lucrăm pentru a gândi în mod coerent acest lucru, în legea salarizării unitare. Aceste așteptări vin, desigur, ca urmare a unui lung șir de promisiuni anterioare, pe care pot să le înțeleg, dar nu pot să le accept, atunci când ele merg dincolo de rezonabil și când se limitează doar la ambiția de a propune ceva pentru imagine, și nu de a fi și responsabili în ceea ce propunem. Aceasta este abordarea pe care guvernul vrea să o aibă (de fi responsibili pentru ce propunem). Avem nevoie de o reechilibrare a salariilor pentru că nu putem justifica faptul că, de multe ori, pentru același tip de responsabilitate, un nou intrat în sistem are salariul mai mare decât cineva cu o vechime și cu o experiență de zeci de ani, nu putem explica diferențe de salarii pentru aceeași responsabilitate și aceeași specializare între diferite sectoare. Dar acest lucru trebuie să-l abordăm în mod responsabil și doar bazându-ne pe resursele pe care le avem la dispoziție.

Strategia de dezvoltare a României trebuie să țină cont și de procesul de convergență, pentru că și în titlul conferinței vorbim de strategie de dezvoltare și de convergența la euro. Vrem, nu vrem, însă convergența reală este și ar trebui să fie adevăratul proiect de țară, iar convergența nominală ar decurge până la urmă din prima. Însă ceea ce trebuie să ne asumăm noi este această convergență reală, care să se vadă în gradul de dezvoltare a României, în capacitatea economiei de a susține pe termen lung această eventuală aderare la zona euro. România și-a asumat obligația să adopte moneda euro fară a defini altfel momentul trecerii decât prin criteriile clasice, dar /este necesară și/ înțelegerea faptului că o trecere la euro este o expresie a unui proces de convergență reușit și cred că acest lucru, cel puțin din punct de vedere politic, trebuie să ni-l asumăm. În ultima perioadă, am tot fost întrebat mereu de ce mai dorim, ca țară, să fim parte a unor proiecte europene care trec prin momente grele, cum ar fi aderarea la spațiul Schengen sau chiar aderarea la zona euro. Cred că e important să ne menținem aceste ținte nu ca un scop în sine, ci în primul rând pentru a ne dovedi nouă înșine că suntem în măsură să respectăm și să integrăm în modul nostru de dezvoltare anumite criterii care sunt de bun-simț, dincolo de faptul că ele sunt criterii pentru a avea acces la un spațiu european în care, într-adevăr, se iau deciziile și în care se definește viitorul Uniunii Europene. Deci, dacă vrem să fim parte a Uniunii Europene și parte completă a procesului decizional și a locului în care se definesc viziunea și viitorul Europei, cred că avem nevoie să ne asumăm și aderarea la aceste diferite sfere de dezvoltare europeană. Aș încheia spunând că strategia noastră, a tuturor românilor, este nu doar strategia României, dar și strategia românilor care trăiesc acum în afara României. Și cred că, atunci când gândim o dezvoltare a societății românești, nu trebuie doar să ne limităm doar la spațiul geografic, trebuie să integrăm și resursa pe care o avem în afara țării, nu doar pentru că este o resursă, ci și pentru că acei oameni, acei români aparțin aceluiași spațiu românesc, au așteptări, iar noi, ca popor, ca societate, avem obligații față de toți. Și cred că o coeziune a României și a românilor presupune o abordare largă a dezvoltării economice a societății românești, incluzând și românii din diaspora. Cred că trebuie să înțelegem acum, și spun asta în încheiere: nu atât condițiile economice sunt favorabile pentru dezvoltarea pe termen lung a României, cât mai ales înțelepciunea de a folosi aceste resurse și acest moment favorabil de a-l folosi în mod cumpătat, pentru a construi un drum, și nu doar pentru a sări pârleazul, de pe azi pe mâine, așa cum de multe ori avem obiceiul. Să avem, deci, curajul, înțelepciunea și cumpătarea să construim acest drum și să demonstrăm că putem rezolva problemele urgente și gândind în paralel, pe termen lung.

Vă mulțumesc și cred mult în inspirația și în ideile pe care o să le exprimați și dumneavoastră, astăzi și mâine. Mulțumesc!