România este în fruntea eforturilor UE în ceea ce privește reactoarele de mici dimensiuni care ar putea transforma blocul comunitar într-un lider în domeniul tehnologiilor curate. Până în prezent, însă, acestea nu au fost încă testate, se arată într-o analiză Politico.
Urmărește-ne și pe Google News
Evenimente
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Crescut într-un apartament cu vedere spre complexul de 40 de hectare al centralei electrice pe cărbune, care a fost cândva inima orașului său natal Șotânga, Constantin Stroe, primar de 24 de ani în această comună, a văzut impactul devastator provocat localnicilor după ce, în urmă cu un deceniu, uzina și-a concediat treptat cei 3.000 de muncitori și și-a închis activitatea.
"A fost o prăbușire totală, o lipsă de încredere în viitor, deoarece nu aveau nicio perspectivă asupra a nimic", a spus primarul, pentru Politico.
Un sfert din populația activă a părăsit orașul de 7.000 de locuitori, situat la nord-vest de București. "Familiile ... au fost destrămate", explică Stroe. "Unii au rămas, alții au plecat la muncă în străinătate".
Acum, soarta regiunii ar putea fi pe cale să se schimbe.
România dorește să construiască șase reactoare nucleare avansate - și de dimensiuni miniaturale - pe locul fostei centrale din orașul vecin Doicești.
Ideea din spatele acestei tehnologii este, în teorie, destul de inteligentă: o modalitate de a produce reactoare nucleare de dimensiuni reduse care ar putea fi în cele din urmă reproduse și construite pe o bandă rulantă de tipul celor pentru automobile, la o fracțiune din costurile și timpul istoric pentru proiectele de construcție nucleară.
Dacă va funcționa, va aduce, de asemenea, mii de locuri de muncă, deoarece investitorii vor veni în regiune pentru a exploata energia electrică la preț redus injectată în rețeaua locală. Proiectul ar ajuta, de asemenea, România să își îndeplinească sarcina dificilă de a-și reduce drastic emisiile și, în același timp, să satisfacă nevoia tot mai mare de energie electrică.
"Zona va deveni mai atractivă", a declarat Stroe, subliniind că există deja interes pentru construirea unei stații de tratare a deșeurilor și a unei noi autostrăzi în apropiere.
Dar dacă proiectul eșuează, ar însemna că miliarde de dolari din banii contribuabililor vor fi aruncați pe apa sâmbetei și că România va avea de urcat un drum și mai greu pentru a ecologiza economia și a îndeplini obiectivele UE în materie de climă.
Este un experiment pe care alții din Europa îl urmăresc îndeaproape. În ultimele luni, multe țări din blocul comunitar au declarat că sunt interesate de construirea unor reactoare similare, în speranța că această tehnologie poate readuce la viață fostele zone de producție a cărbunelui și poate ajuta capitalele UE să îndeplinească obiectivele climatice stabilite de Bruxelles.
La începutul acestei luni, Comisia Europeană a lansat oficial o alianță industrială care să reunească producătorii locali, băncile și firmele energetice pentru a crea un "lanț de aprovizionare puternic în UE" și pentru a implementa tehnologia la începutul deceniului următor.
Dar, deși aceste tehnologii "au un mare potențial, nu știe nimeni cât sunt de realiste", a declarat Sylvain Cognet-Dauphin, liderul departamentului Europe Power and Renewables la S&P Global.
Riscuri mari, câștiguri mai mari
După ani de evoluții limitate în acest sector, interesul Europei pentru energia nucleară a atins noi culmi după ce invazia Rusiei în Ucraina a stârnit temeri legate de penuria de energie, deoarece Moscova a tăiat brusc livrările către bloc. Anul trecut, un grup condus de Franța și format din țări UE favorabile energiei atomice, printre care și România, a promis că va crește producția de energie nucleară a blocului cu 50 % până în 2050.
În prezent, multe țări din blocul comunitar se orientează, de asemenea, către reactoarele miniaturale - denumite de industrie reactoare modulare de mici dimensiuni - iar Suedia, Franța, Finlanda, Țările de Jos, Estonia, Italia, Polonia, Bulgaria, Belgia și Republica Cehă au în vedere această tehnologie.
Bucureștiul preia inițiativa. Fiind prima țară din UE care a acordat aprobarea inițială de reglementare pentru noua tehnologie, își propune să instaleze cel puțin unul dintre cele șase reactoare miniaturale planificate la Doicești până în 2030.
La fel ca restul blocului comunitar, țara s-a angajat să își decarbonizeze economia până în 2050 - o sarcină dificilă pentru o națiune în care numai cărbunele a furnizat, în mod tradițional, mai mult de o treime din energie.
Guvernul a promis să elimine treptat acest combustibil până cel târziu în 2032, o măsură care va afecta puternic ocuparea forței de muncă locale și va afecta capacitatea de generare a energiei electrice a țării într-un moment în care aceasta trebuie să crească producția de energie electrică pentru a satisface cererea în creștere de încălzire ecologică și de vehicule electrice.
"Suntem pe drumul cel bun pentru a renunța, rapid, la cărbune", a declarat ministrul român al Energiei, Sebastian Burduja, pentru Politico, dar acum "trebuie să înlocuim această producție de bază [non-stop] ... în special în contextul unei cote tot mai mari de energie regenerabilă care produce intermitent".
În comparație cu reactoarele tradiționale, noua tehnologie este o fracțiune din dimensiune, generând până la 300 de megawați - ceea ce reprezintă între jumătate și o cincime din puterea produsă de centralele convenționale.
Această producție electrică mai mică înseamnă că reactoarele pot fi conectate la rețelele locale fără a fi nevoie de o nouă infrastructură, o caracteristică care le face ideale pentru a înlocui fostele centrale pe cărbune, acolo unde rețelele vechi încă mai persistă. Se speră că vor putea fi folosite și pentru a stabiliza alimentarea cu energie electrică atunci când nu există vânt sau soare.
Dimensiunile lor mai mici - care reduc, de asemenea, "zona de siguranță" de construcție din jurul lor - înseamnă că pot fi construite lângă industrii greu de decarbonizat și mari consumatoare de energie și le pot alimenta cu căldură și electricitate cu emisii reduse.
La Doicești, există planuri ca reactoarele să pompeze hidrogen și electricitate în "prima oțelărie ecologică din Europa" și într-o fabrică locală de ciment, a declarat Cosmin Ghiță, directorul general al companiei atomice de stat românești Nuclearelectrica, care deține o participație de 50% în proiect.
"[Dăm] o nouă viață unei comunități care a pierdut un contribuabil economic important", a spus el, iar firma se așteaptă să creeze până la 4.000 de locuri de muncă la nivel local.
Pentru România, această producție înseamnă, de asemenea, oportunități. Dincolo de faptul că ajută regiunile bazate pe cărbune ale țării, el prezice că valoarea de piață a înlocuirii centralelor pe cărbune din Europa de Est este de 200 de miliarde de euro și "evident, având avantajul de a fi primii care se lansează, ne va oferi și o participare bună", a spus Ghiță.
Pentru primarul Stroe, acest lucru este de asemenea important. "Atunci când construiești lanțul de aprovizionare la nivel regional, atragi interes și forță de muncă în toate domeniile, cercetare și dezvoltare, construcții, tehnologie, educație - totul", a spus el.
Micile reactoare miraculoase
Există doar o singură problemă: reactoarele la scară mică nu există încă.
Într-adevăr, uitându-ne la munții de moloz acoperiți de zăpadă care se întind în depărtare la situl de la Doicești, este greu să ne imaginăm primul reactor care va începe să funcționeze acolo în mai puțin de șase ani.
Deși versiunile anterioare ale acestei tehnologii au alimentat submarine nucleare, și spărgătoare de gheață, doar două modele din totalul de 108 sunt în funcțiune în prezent - în Rusia și China, potrivit lui Igor Pioro, un cercetător în domeniul nuclear de la Universitatea Ontario Tech, care a scris un manual despre reactoarele de ultimă generație.
Acest lucru nu numai că ridică probleme de siguranță, dar a dus și la o supraevaluare dramatică a utilizărilor reactoarelor, a spus el, care ar trebui să se limiteze în mare parte la zone îndepărtate, aflate în afara razei de acțiune a rețelelor, cum ar fi minele din Siberia în timpul iernii profunde - și nu la regiuni cu rețele electrice interconectate extinse, cum ar fi UE.
De asemenea, este "absolut greșit" să presupunem că reactoarele futuriste pot fi pornite și oprite atunci când sursele regenerabile nu generează energie, a spus Pioro, deoarece acest lucru poate provoca o "uzură foarte semnificativă a echipamentelor".
Experții sunt, de asemenea, sceptici în privința faptului că tehnologia va depăși problemele legate de costuri și de sincronizare care au afectat în mod istoric industria nucleară.
"Toată lumea este de acord că primele unități vor fi costisitoare și, potențial, peste prețul pieței", a declarat Cognet-Dauphin, analist S&P Global, adăugând că "nimeni nu are o idee corectă" cu privire la faptul că va exista o cerere suficientă pentru producția în masă în viitor.
În România, Ghiță a spus că "nu vede un posibil risc" de depășire a costurilor și nici de întârzieri "dincolo de 2030", deoarece "70 sau 80%" din instalație este prefabricată și apoi instalată la fața locului. Deocamdată, firma nu are o estimare a costurilor pentru proiect, deși Burduja prezice că va avea nevoie de "miliarde" de euro din partea statului.
Dar Otilia Nuțu, analist de politici energetice la think tank-ul Expert Forum din România, nu este convinsă. Ea susține că statul are un istoric slab în ceea ce privește finalizarea proiectelor energetice emblematice, cum ar fi o uzină de gaz din nordul țării, care a înregistrat întârzieri de ani de zile.
"Guvernul nostru, în general, [este] foarte entuziasmat de [astfel de] proiecte", în special pentru cele care sunt finalizate "în cinci miniștri", a spus ea, adăugând: "Nu este responsabilitatea lor directă, așa că pot spune orice".
Acesta este un punct de vedere împărtășit de ONG-urile ecologice.Guvernul înlocuiește "o energie poluantă cu o altă industrie care prezintă încă anumite riscuri pentru comunitate și pentru mediu", când ar trebui să caute mai degrabă să dezvolte sectorul de energie regenerabilă, a declarat Laura Nazare, militantă la Bankwatch România.
Adăugâd la scepticismul din jurul proiectului, NuScale, firma americană care construiește reactorul românesc, a anulat un contract important în Utah în noiembrie, pe fondul temerilor legate de abonamentele scăzute pentru energia centralei și de creșterea costurilor. Firma a declarat pentru POLITICO că "nu se așteaptă" ca aceste probleme "să se repete și cu alți clienți", adăugând că "costurile de capital pentru domeniul [lor] de aprovizionare au rămas stabile".
La nivelul UE, reactoarele de mici dimensiuni se confruntă și cu obstacole politice. Dacă Bruxelles-ul va încerca vreodată să finanțeze aceste tehnologii, va trebui să convingă scepticii în materie de energie nucleară precum Austria, Luxemburg și Germania.
"Dacă sunt mici, nu înseamnă că e drăguț", a declarat un diplomat UE, sub protecția anonimatului. "Nu vor fi mici deșeuri [radioactive], micul cancer, un mic atac terorist" dacă siturile sunt vizate, au spus ei, deoarece nu sunt "mici reactoare miraculoase".
"Fondurile UE vor rămâne o linie roșie foarte puternică pentru unele țări UE", a adăugat diplomatul.
Cursa înarmărilor nucleare
Dar pentru blocul comunitar, reactoarele la scară mică reprezintă mai mult decât locuri de muncă și reducerea emisiilor industriale.
Ele reprezintă încă un front în războiul din ce în ce mai agresiv dintre UE, China și SUA pentru a deveni lideri în domeniul tehnologiilor curate de mâine - o luptă în care Beijingul și Washingtonul au investit miliarde de dolari pentru a câștiga în sectoare precum panourile solare, bateriile și vehiculele electrice. În condițiile în care UE a pierdut cea mai mare parte a sectorului solar în urmă cu un deceniu și se luptă pentru a-și salva industria eoliană, reactoarele reprezintă o oportunitate.
"Bineînțeles că vrem să adaptăm ... industria noastră", a declarat șeful UE pentru energie, Kadri Simson, pentru Politico, în decembrie. "Companiile noastre au într-adevăr soluții tehnologice promițătoare, așa că le vom ajuta să accelereze dezvoltarea" reactoarelor miniaturale.
Dincolo de alianța sa industrială, UE speră, de asemenea, să încurajeze acest sector nou-înființat cu noi reguli care le vor acorda prioritate în cadrul contractelor de achiziții publice și vor simplifica procesele de autorizare pentru fabricile care produc componente.
În această lună, vicepreședintele executiv al Comisiei, Maroš Šefčovič, a însărcinat Banca Europeană de Investiții "să creeze condițiile adecvate" pentru dezvoltarea tehnologiei în UE. Parlamentul a solicitat finanțarea UE pentru reactoare.
Dar s-ar putea să fie deja prea târziu.
"Unele dintre proiectele din afara Europei ar putea avansa mai repede", a recunoscut Andrei Goicea, director de politici la lobby-ul nucleareurope din Bruxelles, "așa că, în ceea ce privește termenele, am putea pierde".
De fapt, cele două proiecte, cele mai avansate din bloc - Doicești din România și cele 24 de reactoare de mici dimensiuni planificate în Polonia - vor folosi tehnologie de la două firme americane, GE Hitachi și NuScale.
Pentru ministrul Burduja, acest lucru înseamnă că ar fi mai bine să colaboreze cu Washington decât să lucreze împotriva lui. "Ne putem propune să fim lideri", a spus el, dar "dacă tehnologia este dezvoltată mai repede în SUA sau în UE, iar UE sau SUA beneficiază de ea, cred că este la fel de bine".
Dar Goicea susține că UE încă mai poate lua un avans în ceea ce privește reactoarele miniaturale de generația a patra, chiar mai avansate, care ar putea vedea lumina zilei în anii 2040. Acestea funcționează la temperaturi mai ridicate, ceea ce le face mai eficiente și reduce deșeurile pe care le produc.
De exemplu, Newcleo, un start-up franco-italiano-britanic, își propune să construiască reactoare miniaturale răcite cu plumb care, potrivit firmei, ar costa mai puțin de o cincime din costul de construcție reactoarelor normale și ar produce mai puțin de 0,5% din deșeurile nucleare emise de reactoarele mai mari.
Cu această tehnologie, "avem ocazia de a profita de acest mic decalaj care există în prezent" între puterile globale, a declarat Stefano Buono, directorul general al Newcleo, adăugând că este o "oportunitate uriașă pentru Europa" - dar numai dacă Bruxelles-ul începe să investească bani în acest sector.
Stroe a declarat că și el este plin de speranță, dar înțelege că orice beneficii ale reactoarelor miniaturale rămân departe.
"Este un stadiu foarte incipient al proiectului", a spus el, iar "prima și cea mai importantă preocupare a mea este să am grijă [de] comunitate pe termen scurt și mediu".
Cu toate acestea, se pregătește o schimbare, a spus Stroe, arătând spre podea, unde 35 de milioane de tone de cărbune zac îngropate sub oraș, neexploatate. "Sunt un gânditor de viitor, nu trăiesc în trecut".
