Decizia Rezervei Federale de a menține neschimbată dobânda-cheie nu a surprins piețele, dar analiștii economici atrag atenția că banca centrală americană intră într-o fază critică: este nevoită să gestioneze simultan riscuri crescute de inflație și șomaj, într-un context economic tensionat de politicile comerciale ale administrației Trump, transmite Reuters.
În opinia multora, Fed-ul este blocată într-un scenariu de tip stagflație, în care acțiunile greșite sau întârziate pot agrava dezechilibrele deja existente, scrie News.ro.
28 mai Maratonul Fondurilor Europene
Rezerva Federală a decis să păstreze dobânda de politică monetară în intervalul 4,25%-4,50% și a admis, într-un ton mai pesimist decât anterior, că incertitudinea privind traiectoria economică s-a accentuat. Deși creșterea economică generală este ”solidă”, iar piața muncii rezistă, Fed subliniază că atât inflația, cât și șomajul ar putea crește simultan – o combinație care complică drastic strategia monetară.
Reacții pe piețele financiare:
Indicele S&P 500 a oscilat, dar a închis ușor în creștere cu 0,17%.
Randamentele titlurilor de stat americane pe 10 ani au scăzut la 4,28%, iar cele pe 2 ani au revenit la 3,79%.
Dolarul american a fluctuat, dar a închis în creștere cu 0,35%, în timp ce euro a scăzut cu 0,51%.
Ce spun analiștii:
Matthias Scheiber (Allspring Global Investments) consideră că Fed-ul adoptă o strategie predictibilă de ”expectativă” și că o eventuală reducere a dobânzii nu este probabilă înainte de septembrie. El estimează o scădere treptată a dobânzilor până la 3,6% până la finalul lui 2025.
Adam Reinert (Marshall Financial) atrage atenția că datele economice mixte și amenințarea tarifelor pun presiune pe mesajul Fed-ului: ”Riscul este ca retorica să nu mai fie suficientă dacă apar efecte reale în economie.”
Garrett Melson (Natixis IM) remarcă faptul că economia încetinește vizibil, iar ”relaxarea monetară ar putea începe chiar din iulie”.
Jason Pride (Glenmede) a evidențiat introducerea explicită în comunicatul Fed a riscurilor de ”stagflație”, ceea ce schimbă tonul politicii monetare și sugerează o atenție sporită asupra dezechilibrelor generate de tarife.
Ellen Hazen (F.L. Putnam) interpretează mesajul Fed ca pe un avertisment indirect către Casa Albă: ”Este evident că autoritățile monetare consideră că politicile comerciale actuale îngreunează mediul economic.”
Chris Zaccarelli (Northlight) este de părere că Fed ”va aștepta un semnal clar de creștere a șomajului” înainte de a reduce dobânzile, dar atunci ”ar putea fi prea târziu”.
Julia Hermann (New York Life) respinge consensul pieței privind reduceri semnificative de dobândă în a doua jumătate a anului, spunând că „Fed-ul va acționa doar dacă cifrele privind creșterea economică vor dezamăgi sever”.
Seema Shah (Principal Asset Management) afirmă că Fed este ”prinsă într-un joc imposibil” în care inflația și șomajul riscă să evolueze în direcții opuse.
Ashish Shah (Goldman Sachs) estimează că Fed-ul va menține o poziție neutră până când ”piața muncii se va slăbi clar”.
Brian Jacobsen (Annex Wealth Management) conchide: ”Fed-ul, ca și noi toți, așteaptă să vadă cum evoluează datele economice înainte de a decide ce prioritate să acorde – controlul inflației sau susținerea creșterii.”
