Imediat după promulgarea Legii RCA, cele mai mari trei firme de asigurare din România au decis să majoreze comisioanele oferite brokerilor, arătând astfel că vor să vândă. Le va urma cel puțin încă o societate, ocupanta locului 4 în piață. Au toate motivele să tragă pentru cotă de piață, având în vedere rezultatele excelente de anul trecut în ceea ce privește profiturile. Revenirea la o piață concurențială este, însă, doar unul dintre motivele care ne fac să credem că prețul asigurărilor nu va crește, cel puțin în următorul an.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Noțiunea de asigurat cu risc ridicat și misteriosul “factor N” - introduse în premieră prin noua Lege RCA care va intra în vigoare pe 12 iulie și explicate parțial în proiectul de normă lansat de ASF - vor funcționa mai degrabă ca o barieră pusă în fața asigurătorilor decât ca soluție concretă dedicată șoferilor cu multe daune. Aceasta, dacă actualele calcule ale ASF și prevederile din proiectul de normă nu vor fi modificate.
Asiguratul cu risc ridicat și factorul “N”, formule folosite și în alte țări, dar aplicate într-un mod original în România, sunt gândite pentru a “speria” firmele de asigurare și pentru a evita astfel, fără a interveni direct în prețuri, o altă explozie a tarifelor, similar celei de după falimentele Astra și Carpatica.
Noile reglementări spun că șoferii care vor primi de la trei firme de asigurare oferte care să depășească de cel puțin “ N” ori tarifele de referință calculate de ASF pentru categoria sa vor beneficia de o repartizare către un asigurător, la un tarif mai mic. Factorul „N” care va fi înmulțit cu tariful de referință urmează să fie calculat de Biroul Asigurătorilor Auto din România și avizat de ASF.
Așa cum este acesta definit de lege și de proiectul normei de aplicare, asiguratul cu risc ridicat pare a fi prototipul șoferului cu multe daune la activ care, din cauza comportamentului său, ajunge să plătească RCA foarte scump.
În realitate, însă, asiguratul cu risc ridicat poate fi oricare dintre șoferii din România, chiar și cei care nu au făcut un accident în viața lor.
Aceasta se întâmplă pentru că, după cum ne explică reprezentanții ASF, “ încadrarea în risc ridicat are în vedere segmentele, criteriile de risc, nu numărul de accidente produse”.
Concret, ce spun cei de la ASF înseamnă că, atunci când se face comparația între tarifele obținute de la asigurători și produsul dintre tariful de referință și factorul N, se ia în calcul, în ambele părți, și încadrarea în bonus sau malus.
Să spunem că tariful de referință pentru un anumit tip de șofer este 100 de lei; dacă el are malus maxim, adică 8 (creștere de 100% față de prețul de bază), tariful de referință pentru el va fi 200.
Dacă factorul “N” ce urmează să fie calculat de BAAR ar fi 1,1, atunci ar trebui ca șoferul să primească trei oferte mai mari de 220 de lei (100X2X1,1) pentru a fi considerat client cu grad ridicat de risc.
Calculul este similar și în cazul în care ar fi vorba despre un șofer cu bonus, căruia i s-ar scădea din tariful de referință procentul dat de clasa în care se află.
Această formulă de aplicare a principiului clientului cu grad ridicat de risc este unică în Europa.
În toate celelalte țări unde funcționează ceva asemănător, la repartizare intră de cele mai multe ori șoferii care au fost refuzați de firmele de asigurare, iar refuzul vine întotdeauna din cauza istoricului de daună. Acolo unde nu sunt refuzați, este vorba de prețuri foarte mari, stabilite tot din cauza numărului de daune. În România, firmele de asigurare nu au dreptul legal de a refuza clienți.
Faptul că specialiștii ASF au ales această cale originală în detrimentul unuia dintre modelele deja funcționale în alte țări arată că Autoritatea nu încearcă neapărat să mutualizeze riscurile majore prin împărțirea lor către toți jucătorii pieței, ci vrea, mai degrabă, să se asigure că tarifele de referință pe care le calculează vor acționa, cu adevărat, ca un reper de tipul dobânzii de referință a BNR.
Știind că, dacă vor lucra cu tarife prea ridicate, vor ajunge să ia clienți “nedoriți”, adică aceiași pe care îi refuzaseră inițial prin preț, este de așteptat ca asigurătorii să mențină primele în jurul tarifului de referință ajustat cu factorul “N”.
Acest tip de comportament este de așteptat să îl adopte mai ales jucătorii mari din RCA, având în vedere că repartizarea clienților va fi în funcție de cota de piață, adică cine are cele mai mari vânzări primește și cei mai mult clienți cu risc ridicat.
Cum va fi calculat factorul “N”
Totul depinde, însă, de factorul „N”. Prin calcularea acestui indicator, BAAR, adică unul dintre reprezentanții pieței, va trebui să stabilească, practic, ce înseamnă tarif ridicat.
Cel mai probabil, ASF nu va valida o formulă de calcul din care să rezulte un “N” cu mult peste intervalul 1-1,5.
Deja la un “N” de 1,5, firmele de asigurare ar avea posibilitatea să se ducă cu 50% peste tariful de referință fără a risca să preia clienți nedoriți.
Deocamdată, însă, nu sunt cunoscute principiile care vor sta la baza calcului și nici crtiteriile în funcție de care actuarii vor stabili valoarea “N”.
Câteva discuții au existat însă și, spun sursele Profit.ro, au fost avansate și o serie de propuneri.
Unul dintre criterii ar putea fi diferența dintre cel mai mic și cel mai mare preț de pe piață.
Cel mai probabil, BAAR va utiliza în calcule și diferențele dintre prima de risc pe fiecare societate și pe fiecare segment de clienți și prima de risc din tariful de referință.
Prima de risc fiind un cost minim necesar care să acopere doar plata daunelor, fără costuri de administrare și de vânzare, aceasta este un indicator “curat” pentru riscul generat de fiecare categorie de clienți în parte. Frecvența daunelor și dispersia daunelor pe segmente vor fi alți indicatori.
Cel mai probabil, ASF a ales să pună calculul factorului “N” în sarcina BAAR pentru a nu da impresia că intervine, astfel, în prețuri, pe un tipar asemănător cu cel al plafonării.
Pe de altă parte, firmele de asigurare au arătat, mai ales în anii 2015 și 2016, că pot intra ușor în perioade cu comportament haotic, nu neapărat justificat de evoluția daunalității. Au fost exemple în care firme de asigurare au efectuat într-un singur an ajustări de câte 50-60% a tarifelor, în sus sau în jos.
Acest tip de decizii ține aproape exclusiv de criterii comerciale, în condițiile în care este greu de presupus că frecvența și costul daunelor evoluează atât de abrupt.
Agitație în piață. Granzii umblă puternic la comisioane și arată că vor RCA
Pe de altă parte, la felul în care arată acum piața, aplicarea sistemului de repartizare a clienților cu risc ridicat este încă departe. Așa cum a mai arătat Profit.ro, Omniasig și Asirom, cele două firme ale grupului VIG, au decis să majoreze comisioanele pentru brokeri, Asirom ducându-l chiar la cel mai ridicat nivel standard din piață.
Le-a urmat la scurt timp și Allianz Țiriac care a dus comisionul la 12% începând cu luna august, apropiindu-se de “plutonul fruntaș”. Din septembrie, spun sursele Profit.ro, urmează să mute și Groupama și Uniqa.
Deciziile luate de asigurători sunt firești în contextul în care anul trecut au avut profituri importante și arată că vor să vândă. În acest context și prețurile au rămas în jurul tarifelor de referință, după cum a mai arătat Profit.ro.
