S&P 500 a înregistrat ieri o scădere de 1.61%, bifând astfel cea mai slabă zi după căderea de 2.36% din 21 aprilie. Indicele Dow a pierdut 817.23 puncte, închizând ziua cu un minus de 1.91%, în timp ce Nasdaq a înregistrat o scădere de 270.07 puncte, adică 1.41%. Scăderea cea mai abruptă a fost înregistrată de small cap-uri, indicele Russell 2000 pierzând 2.8%.
Pe parcursul zilei de ieri, doar 12.4% dintre acțiuni au înregistrat creșteri, în timp ce 86.4% au scăzut, indicând o deteriorare a participării investitorilor la creștere (scăderea sentimentului bullish) și un semnal de slăbiciune al piețelor financiare.
4 iunie Eveniment Profit.ro - Piața imobiliară între șocuri și oportunități - Ediția a V-a
Principalele îngrijorări pentru investitori vin din zona obligațiunilor de stat americane, al căror randament continuă să crească de teama înrăutățirii situației bugetare. De la începutul lunii mai, randamentele titlurilor de stat pe 10 ani au crescut cu peste 10%, atingând ieri valoarea de 4.59%, în timp ce titlurile pe 30 de ani au ajuns la o dobândă de 5.08%, depășind pragul de 5% pentru prima dată în acest an.
Creșterile de randament ale titlurilor de stat americane reflectă temerile legate de deteriorarea situației bugetare a SUA, amplificate de proiectul de lege privind reducerile de taxe și creșterea cheltuielilor guvernamentale propus de administrația Trump, care ar putea duce la creșterea deficitului federal și a datoriei publice.
Prețul aurului a crescut cu 0.72%, uncia ajungând la $3.314,18. La fel s-a întâmplat și cu prețul argintului, care a închis ziua de ieri la valoarea de $33.364 pe uncie. Aurul a continuat să se întărească, pe fondul deprecierii dolarului și al dorinței investitorilor de a se poziționa în active sigure în contextul incertitudinilor fiscale din SUA.
Tot ieri, directorul executiv al JPMorgan, Jamie Dimon, a emis o nouă avertizare în decurs de o săptămână, privind riscul de stagflație în Statele Unite. Dimon a avertizat că piețele și băncile centrale s-au lăsat anesteziate în fața riscurilor reale generate de deficitele bugetare uriașe, conflictele comerciale și tensiunile geopolitice. El a avertizat că estimările privind creșterea câștigurilor companiilor din S&P 500 vor scădea spre zero în următoarele șase luni, ceea ce ar putea conduce la o corecție a pieței de acțiuni.
Bitcoin a atins un nou maxim istoric de $109.650, devenind al cincilea cel mai valoros activ din lume, cu o capitalizare de piață de peste $2.15 trilioane. Piața este euforică, alimentată de intrări record în ETF-uri precum IBIT de la BlackRock, care a urcat în top 5 ca intrări anuale, dar și de interesul masiv pe piața opțiunilor, unde mii de contracte mizează pe o țintă de $300.000 până în vară. Această euforie este susținută de un mix de factori tehnici (precum formarea unui „golden cross” – momentul în care media mobilă pe 50 de zile urcă peste cea pe 200 de zile, semnalizând un potențial trend ascendent pe termen lung) și macroeconomici (relaxarea politicilor monetare, un dolar în slăbire și o posibilă reașezare geopolitică).
Personal, nu cred că vom vedea $300.000 pe un BTC atât de curând. O creștere spre $118.000 –$120.000 pare plauzibilă, iar o extindere spre $140.000 – $150.000 nu este imposibilă, dar intrăm deja într-o zonă în care logica este înlocuită de fluxuri și poziționare agresivă. În lipsa unor fundamente economice reale, prețul Bitcoin este exclusiv rezultatul dinamicii cererii și ofertei, iar când jucătorii mari decid să „ia piciorul de pe accelerație” sau chiar să vândă, corecțiile pot fi brutale. Dincolo de pragul de $150.000, investitorii ar trebui să fie mai atenți la cine cumpără, și mai ales la cine se pregătește să vândă.
Randamente în creștere: efecte în lanț asupra piețelor și economiei
Creșterea randamentului titlurilor de stat americane vine cu implicații economice complexe, influențând costurile de împrumut ale companiilor, politicile monetare și performanțele sectoriale.
Randamentele obligațiunilor corporative se află într-o legătură strânsă cu cele ale titlurilor de stat, care servesc ca reper pentru costul capitalului. Creșterea randamentului titlurilor de stat generează o creștere a costurilor de finanțare ale companiilor, firmele fiind nevoite să plătească dobânzi mai mari pentru a atrage investitori, deoarece obligațiunile corporative devin necompetitive în fața celor guvernamentale. Tocmai de aceea spread-urile de credit se lărgesc, diferența dintre randamentul obligațiunilor corporative și cel al titlurilor de stat reflectând o percepție crescută a riscului. Totodată, accesul la piața de capital este restricționat, companiile cu ratinguri de creditare BBB sau sub fiind forțate să amâne emisiunea de datorie, ceea ce poate atrage consecințe grave care pot merge chiar până la faliment. Spre exemplu, potrivit modelelor de pricing din domeniul financiar, o creștere de 1% a randamentelor titlurilor de stat pe 10 ani poate determina o creștere a costului împrumuturilor corporative cu 1.2 – 1.5%.
Randamentul obligațiunilor guvernamentale pe 10 ani reflectă nu doar percepția pieței asupra politicii monetare viitoare a Fed, ci și o primă de risc asociată inflației și dezechilibrelor fiscale. Creșterea deficitelor bugetare pune presiune suplimentară pe aceste randamente, amplificând temerile investitorilor legate de sustenabilitatea datoriei publice.
Sectoarele intens capitalizate, precum utilitățile și imobiliarele, suferă deoarece depind de finanțări ieftine pentru a-și susține proiectele. La polul opus, băncile pot beneficia de marje nete mai mari, iar sectorul energetic este susținut de fluxurile de numerar solide și cererea constantă.
Pe acest fond, începe să prindă contur riscul unei stagflații, despre care vorbește Dimon, o combinație rară, dar periculoasă, de inflație persistentă, creștere economică slabă și șomaj în creștere. Randamentele ridicate semnalează presiuni inflaționiste continue, în timp ce costurile mai mari de finanțare încetinesc investițiile și pot afecta consumul. Într-un asemenea scenariu, băncile centrale ar avea o marjă de manevră limitată, fiind prinse între nevoia de a menține dobânzile sus pentru a controla inflația și presiunea de a stimula o economie în pierdere de viteză.
Într-un astfel de context, randamentele în creștere devin un barometru al tensiunilor dintre stabilitatea financiară și lupta cu inflația. Pentru investitori, monitorizarea atentă a spread-urilor de credit, a calendarului de emisiuni de obligațiuni și a reacțiilor băncilor centrale devine esențială. Nu atât nivelul absolut al randamentelor contează, cât direcția acestora, un indicator în timp real al încrederii (sau al lipsei acesteia) în capacitatea economiei de a susține creșterea fără instabilitate financiară.
