Într-o luare de poziție rară, președinta Băncii Centrale Europene susține că Uniunea ar trebui să transforme într-un avantaj și să vadă ca pe o oportunitate perioada tensionată și de instabilitate prin care trece omenirea, dar pentru asta este nevoie de reforme rapide la nivelul pieței comune, inclusiv prin debirocratizare și eficientizarea deciziei politice, de exemplu prin eliminarea “problemei dreptului de veto”, prin care o singură țară membră le poate bloca pe celelalte.
Christine Lagarde arată că rolul dolarului, ca pilon al sistemului financiar global, este pus la îndoială chiar de războiul comercial declanșat de Donald Trump, dar ponderea Euro în tranzacțiile globale rămâne mică față de puterea economică a Europei, care este principalul partener de schimb pentru țări care fac 40% din PIB-ul global, scrie BiziDay.
Președinte BCE pare a face o trimitere subtilă la “completarea pieței unice”, probabil prin aderarea la moneda comună a celor șase țări europene care nu au făcut acest pas – România, Ungaria, Polonia, Cehia, Danemarca și Suedia (Bulgaria, a șaptea, va adera probabil de anul viitor).
În acest context, Lagarde face apel la acțiune în trei planuri – al credibilității geopolitice a UE, al rezilienței economice și al integrității legale și instituționale, în condițiile în care lumea și regulile ei sunt în schimbare. Mai spune că UE trebuie să negocieze noi acorduri financiare, cu facturare în moneda euro (implicit să excludă dolarul), să fie predictibilă pentru investitori (o trimitere implicită la impredictibilitatea SUA), pentru a crește ponderea euro în rezervele valutare, să-și accelereze creșterea economică și, foarte important, să-și pună la punct piața unică – prin dereglementare, reducerea birocrației și constituirea unei piețe de capital solide.
În cele din urmă, Christine Lagarde cere și o regândire a mecanismului de decizie a Uniunii Europene, pentru ca marile decizii să nu mai fie blocate de votul unei singure țări, prin dreptul de veto.
Editorialul integral, găzduit de Financial Times:
“Acesta este momentul <<euro global>> al Europei, dar o importanță internațională mai mare nu se va produce implicit – trebuie câștigată.
Asistăm la o schimbare profundă a ordinii globale: piețele deschise și regulile multilaterale se fracturează, iar rolul dominant al dolarului american, piatra de temelie a sistemului, nu mai este o certitudine. Protecționismul, jocul cu sumă nulă și jocurile de putere bilaterală le iau locul. Incertitudinea dăunează economiei Europei, care este profund integrată în sistemul comercial global, cu 30 de milioane de locuri de muncă în joc.
Dar schimbarea în curs oferă, de asemenea, oportunități pentru Europa de a avea un control mai mare asupra propriului destin și pentru euro să câștige importanță globală. În prezent, euro este a doua monedă la nivel mondial, reprezentând 20% din rezervele valutare globale, comparativ cu 58% pentru dolarul american.
Creșterea statutului global al euro ar aduce beneficii tangibile: costuri de împrumut mai mici, expunere redusă la fluctuațiile valutare și izolare față de sancțiuni și măsuri coercitive.
Însă un astfel de pas către o creșterea importanței globale a monedei noastre nu se va produce implicit: trebuie câștigat. Ca și în perioadele anterioare, preocupările actuale cu privire la moneda dominantă nu declanșează încă o schimbare majoră către alternative. În schimb, acestea se reflectă într-o cerere tot mai mare de aur.
Pentru ca euro să își atingă întregul potențial, Europa trebuie să consolideze trei piloni fundamentali: credibilitatea geopolitică, reziliența economică și integritatea juridică și instituțională.
În primul rând, poziția globală a euro se bazează pe rolul Europei în comerț. Uniunea Europeană este cel mai mare comerciant din lume – este principalul partener pentru 72 de țări, reprezentând aproape 40% din PIB-ul global. Acest lucru se reflectă în ponderea euro ca monedă de facturare, care se situează la aproximativ 40%. UE trebuie să folosească această poziție în avantajul său prin încheierea de noi acorduri comerciale.
<<Privilegiul exorbitant>> al unei monede de rezervă internaționale, la care s-a referit Valéry Giscard d’Estaing în anii 1960, vine cu responsabilități. Pentru a evita deficitul de lichiditate în străinătate, Banca Centrală Europeană extinde liniile de swap și repo către partenerii-cheie, pentru a proteja transmiterea lină a politicii sale monetare.
Încrederea reală, însă, se bazează pe fapte concrete. Investitorii caută regiuni care își respectă alianțele. Astfel de garanții s-au dovedit a crește ponderea unei monede în rezervele valutare cu până la 30 de puncte procentuale. Europa trece printr-o schimbare majoră către reconstrucția puterii sale, ceea ce ar trebui să contribuie la consolidarea încrederii globale în euro.
În al doilea rând, puterea economică este coloana vertebrală a oricărei monede internaționale. Emitenții de succes oferă de obicei un trio de caracteristici-cheie: o creștere puternică pentru a atrage investiții, piețe de capital solide și lichide pentru a susține tranzacții mari, și o ofertă bogată de active sigure.
Europa se confruntă, însă, cu provocări structurale. Creșterea sa (economică) rămâne persistent scăzută, piețele sale de capital sunt încă fragmentate și, în ciuda unei poziții fiscale agregate solide, cu un raport datorie – PIB de 89%, comparativ cu 124% în SUA, oferta de active sigure de înaltă calitate rămâne în urmă. Estimările recente sugerează că obligațiunile suverane restante, cu cel puțin un rating AA, se ridică la puțin sub 50% din PIB-ul UE, față de peste 100% în cazul SUA.
Pentru ca euro să câștige, în materie de statut, Europa trebuie să ia măsuri decisive prin finalizarea/completarea pieței unice, reducerea sarcinilor de reglementare și construirea unei uniuni robuste a piețelor de capital. Industriile strategice, cum ar fi tehnologiile ecologice și apărarea, ar trebui sprijinite prin politici coordonate la nivelul Uniunii. Finanțarea comună a bunurilor publice, precum apărarea, ar putea crea active mai sigure.
În al treilea rând, încrederea investitorilor într-o monedă este, în cele din urmă, legată de puterea instituțiilor care o susțin. Desigur, UE nu este ușor de înțeles din exterior. Dar procesul său decizional structurat și incluziv garantează echilibrul puterilor, stabilitatea și certitudinea politicilor. Respectarea statului de drept și independența instituțiilor-cheie, precum Banca Centrală, sunt avantaje comparative critice pe care UE ar trebui să le valorifice.
Pentru a consolida aceste avantaje, trebuie să reformăm structura instituțională a Europei. Un singur vot de veto nu trebuie să stea în calea intereselor colective ale celorlalte 26 de state membre. Un vot cu majoritate calificată, în domeniile critice, ar permite Europei să vorbească pe o singură voce.
Istoria ne învață că regimurile par durabile – până când nu mai sunt. Schimbări în dominația monedei globale au avut loc și înainte. Acest moment de schimbare este o oportunitate pentru Europa: este un moment <<euro global>>. Pentru a-l valorifica și a consolida rolul euro în sistemul monetar internațional, trebuie să acționăm decisiv ca o Europă unită, care își asumă un control mai mare asupra propriului destin.”
