O tendință mondială, lucrul la laptop în cafenele, are versiunile sale mai puțin așteptate. În Coreea de Sud, țară unde spațiile de birouri sunt limitate, mulți angajați la distanță utilizează cafenelele ca soluție ieftină pentru a lucra, dar cu desktop-uri și imprimante aduse după ei, scrie Fortune.com.
După ce clienții Starbucks din Coreea de Sud au început să transforme cafenelele preferate în birouri improvizate, aducând cu ei computere de birou (desktop-uri) și imprimante, compania a introdus acum o nouă politică prin care interzice obiectele voluminoase în localuri.

„Starbucks Coreea și-a actualizat politica pentru ca toți clienții să aibă o experiență plăcută și accesibilă în cafenele. Deși laptopurile și alte dispozitive personale mici sunt binevenite, clienții sunt rugați să nu aducă computere de birou, imprimante sau alte obiecte voluminoase care ar putea limita locurile disponibile și afecta spațiul comun”, a declarat un purtător de cuvânt al companiei.
Compania a precizat că va continua să fie „un al treilea spațiu de confort”, adică un loc primitor în afara casei și biroului. Schimbarea politicii din cafenelele Starbucks a fost relatată pentru prima dată de publicația Korea Herald.
Lanțul Starbucks este prezent în Coreea de Sud începând din 1999, când a deschis primul local în cartierul Edae din Seul. Între timp, Coreea de Sud a depășit Japonia la numărul de cafenele Starbucks, având 2.050 de locații față de 2.040 în Japonia, deși populația sa este de mai puțin de jumătate din cea a Japoniei, scrie Hotnews.ro
Însă măsurile luate de lanțul de cafenele împotriva fenomenului „cagongjok” – termen care desemnează persoanele ce petrec perioade îndelungate lucrând în cafenele – ar putea semnala o schimbare de atitudine față de clienții care, deși loiali, profită poate prea mult de eforturile Starbucks de a crea un „al treilea spațiu” confortabil. Din 2021, Starbucks Coreea de Sud este deținută în majoritate de gigantul de retail E-Mart Inc., compania americană continuând să administreze afacerea sub franciză.

Fenomenul „cagongjok” există de ani buni, fiind alimentat atât de creșterea muncii la distanță în timpul pandemiei de COVID-19, cât și de apariția locurilor de muncă pe contracte temporare după criza financiară asiatică din 1997, a explicat Jo Elfving-Hwang, profesoară asociată la Universitatea Curtin din Australia, expert în societatea și cultura coreeană.
„Este, de fapt, o modalitate destul de ieftină de a lucra”, a declarat Elfving-Hwang pentru Fortune. „Poți pur și simplu să mergi, să îți iei o cafea și să lucrezi acolo — însă, în ultima vreme, unii duc lucrurile puțin cam la extrem”, a precizat ea.
„Hoți de electricitate”
Coreea are o puternică tradiție a ceainăriilor, a declarat, pentru Fortune, Young-Key Kim-Renaud, profesoară emerită de limbă și cultură coreeană și de afaceri internaționale la Universitatea George Washington.
„Chiar și când erau săraci lipiți, oamenii se adunau în ceainării pentru a discuta despre literatură, artă, politică sau orice altceva și simțeau că fac parte dintr-o lume civilizată”, a spus ea.
Însă fenomenul „cagongjok” – un cuvânt compus din termenii coreeni pentru „cafenea”, „studiu” și un cuvânt care desemnează un „trib” și care a căpătat o conotație peiorativă – a intrat tot mai mult în atenția publicului pe fondul schimbărilor din piața muncii și al creșterii muncii la distanță în Coreea de Sud. Pandemia a adus un val de angajați nevoiți să lucreze „remote” (de la distanță), însă, pe măsură ce mulți coreeni s-au întors la birou, restricțiile impuse de guvern privind reamenajările au limitat disponibilitatea spațiilor pentru companii, mai ales în capitala Seul, unde chiriile pentru birouri au explodat pe fondul concurenței pentru spații.
Potrivit datelor publicate în aprilie de compania de servicii imobiliare comerciale CBRE, rata de neocupare a birourilor din Seul a rămas scăzută în ultimul trimestru, la aproximativ 2,6%, în timp ce chiria medie pentru birouri a crescut cu 1,5% față de trimestrul anterior.

Incapacitatea companiilor coreene de a găsi sau de a-și permite spații de birouri i-a determinat pe unii angajatori să le permită angajaților să lucreze din spații de co-working sau de acasă, a explicat Elfving-Hwang, ceea ce a făcut ca mulți să se îndrepte către cafenele.
„Oamenii au început pur și simplu să lucreze mai mult de acasă, iar companiile au descoperit că nu aveau neapărat nevoie de un spațiu în același mod ca înainte”, a spus profesoara. „Parțial, motivul este că multe firme au realizat că nu le trebuie un birou propriu.”

Totuși, nu toți proprietarii de cafenele privesc cu înțelegere această schimbare a culturii muncii, unii numindu-i pe „cagongjok” drept „hoți de electricitate” și plângându-se că aceștia stau ore întregi în localuri lucrând, timp în care comandă doar o singură cafea.
Deși creșterea numărului de angajați la distanță prezenți în cafenele marchează transformarea acestor localuri din locuri de relaxare în locuri de muncă, Elfving-Hwang consideră că este doar o chestiune de timp până când cafenelele vor dori să readucă balanța în favoarea reputației lor de spații destinate odihnei.
„M-a surprins că durează atât de mult”, a spus profesoara.