Porturile europene sunt aproape blocate de mărfuri care așteaptă cu săptămânile să fie descărcate. Barjele sunt obligate să aștepte zile întregi pentru a prelua mărfuri, iar navele container sunt și ele blocate în așteptare pentru perioade lungi de timp. Cele mai afectate sunt porturile majore din nordul Europei – Rotterdam, Anvers și Hamburg – care operează deja la capacitate maximă. Experții estimează că blocajele vor continua cel puțin câteva luni și există temeri că situația se va agrava.
Printre cauzele principale se regăsesc politicile tarifare imprevizibile ale președintelui american, care au determinat companiile de transport maritim să își modifice rețelele de livrare, pentru a face față schimbărilor bruște. Problemele sunt agravate și de restricțiile de încărcare a barjelor pe râul Rin, după ce nivelul apei a scăzut drastic, în urma unei primăveri secetoase, scrie BiziDay.
“Toate hub-urile majore sunt supraîncărcate”, a declarat directorul general al companiei olandeze de transport maritim WEC Lines, care a precizat și că multe porturi importante din Europa operează deja la capacitate maximă. Și directorul general al grupului logistic olandez Euro-Rijn a descris situația drept cea mai gravă de la pandemie încoace, când fluxurile de mărfuri au depășit estimările și au copleșit porturile aflate în criză de personal.
Compania germană Contargo a raportat că timpul mediu de așteptare pentru încărcarea containerelor este de 66 de ore în portul Antwerp și de 77 de ore în Rotterdam, în condițiile în care, în mod normal, aceste operațiuni se desfășurau în intervale programate strict. În Antwerp, al doilea cel mai aglomerat port de containere din Europa, navele descarcă cu o întârziere de 3-5 zile față de programările inițiale. Directorul DHL Germania a avertizat, de asemenea, că există riscul ca producția să fie oprită din cauza lipsei de componente, chiar dacă, până în prezent, clienții companiei nu au fost nevoiți să ia o astfel de măsură.
Terminalele portuare s-au confruntat și cu o schimbare majoră a alianțelor dintre companiile de transport maritim. Un exemplu relevant este încetarea acordului de cooperare dintre Mediterranean Shipping Company (Elveția) și Maersk (Danemarca), cele mai mari două linii de transport maritim de containere din lume. Astfel de realinieri determină perturbări pe termen scurt, întrucât companiile își modifică orarele și își mută operațiunile către alte terminale.
În paralel, porturile europene resimt și impactul creșterii semnificative a volumului de importuri din Asia. Tarifele comerciale ridicate impuse de Statele Unite au determinat redirecționarea unui volum considerabil de mărfuri către Europa. În încercarea de a face față acestei presiuni, operatorii de terminale, în principal companii private care închiriază spații de operare de la autoritățile portuare publice, se grăbesc să angajeze personal suplimentar și să investească în noi echipamente.
ECT, unul dintre cei mai importanți operatori de terminale din Rotterdam, a recunoscut că terminalele sunt “extrem de aglomerate“, dar a subliniat că această situație nu este singulară, ci afectează majoritatea porturilor din nordul Europei. Compania a atribuit problemele unei combinații de factori: creșterea cererii, schimbările în alianțele comerciale globale și “incertitudinile geopolitice și economice“.
Și Autoritatea Portuară Antwerp-Bruges a confirmat existența unei “congestii prelungite și accentuate”, precizând însă că, deși aceasta generează ineficiențe operaționale pe termen scurt, “sistemele continuă să funcționeze în limitele prevăzute de planurile de rezervă”.
Cu toate acestea, specialiștii din industrie sunt sceptici cu privire la o soluționare rapidă. Un expert în logistică din Rotterdam a atras atenția că unele companii de transport care deservesc piața locală sunt nevoite să petreacă chiar și o săptămână pentru a colecta containerele din diferite terminale ale portului, în condițiile în care anterior acest proces dura cel mult trei zile. El a subliniat că rezolvarea completă a situației va necesita “ani de investiții” pentru creșterea capacității portuare și optimizarea fluxurilor logistice.
