General Motors are, în acest secol 21, o problemă cu Europa

scris 16 feb 2017

Vânzarea Opel de către gigantul General Motors către francezii de la PSA ar putea reprezenta operațiunea anului în industria auto, dar până la finalizare, dacă se va întâmpla, rămân foarte multe întrebări al căror răspuns este așteptat în primul rând de clienții mărcilor implicate, ca și de angajați, furnizori, parteneri de afaceri.

În primul rând, motivele pentru care fiecare dintre cele două companii vrea să efectueze tranzacția sunt diferite. De ce ar vinde GM o marcă și o companie care acoperă mai mult de 10% din vânzările sale globale și oferă în același timp platforme și know-how pentru cel puțin o treime din produsele vândute? Singura explicație sunt pierderile pe care Opel le-a acumulat în ultimii 10 și chiar 20 de ani, în pofida procesului amplu de “slăbire” la care a fost supusă compania. Iar pentru General Motors, care a trecut printr-un faliment complet, cu toate rigorile unei astfel de proceduri, nu este ușor să explice atâția ani la rând investitorilor săi că scenariul ar putea să se repete.

Altfel spus, General Motors, care a pierdut demult competiția pentru poziția de lider global al industriei auto, ar prefera să devină o companie ceva mai mică, dar robustă și fără pierderi.

General Motors are, în acest secol 21, o problemă cu Europa. Încercările sale de a impune Chevrolet pe o piață în care “americanele” nu prea impresionează s-au finalizat cu o retragere destul de umilitoare, cu pierderi uriașe și cu o dorință imensă de a salva măcar Opel din toată această poveste. S-a spus la acel moment că Chevrolet a canibalizat marca germană din portofoliul GM, că prețurile mai mici și popularitatea brandului american au știrbit din vânzările Opel.

Chevrolet, care preluase fosta Daewoo, a reușit însă la nivel global, chiar dacă în Europa nu a ajus să facă profit. Modelul Cruise a ajus să concureze Toyota Corolla și Volkswagen Golf la titlul de cel mai vândut automobil din lume. Opel a scăpat în cele din urmă de Chevrolet, dar n-a reușit să-și revină. Deși 2016 ar fi trebuit să fie un an de break even pentru Opel Adam AG, n-a fost să fie. Iar alianța încheiată cu PSA Group, care ar fi trebuit să aducă reduceri semnificative de costuri, s-a stins înainte de a începe, lăsând în urma ei trei platforme care se vor lansa, sub forma a trei modele, începând din această primăvară.

Dar de ce PSA Group, o companie aflată încă sub imperiul incertitudinii, ar vrea să cumpere o marcă și o companie pe pierdere? Motivul pe scurt ar putea fi dorința de a vinde mai mult și de a distribui costurile, în acest fel.

Pe larg, PSA Group a trecut prin moment foarte dificile, dar după sosirea lui Carlos Tavares la conducere a început să-și revină, chiar de pe marginea prăpastiei. Tăierile de costuri, pe care Tavares le-a învățat de la celălalt Carlos al industriei auto, Ghosn, dezvoltarea mărcii premium DS, alianța cu GM, atragerea de noi investitori strategici, vorbim aici despre Dongfeng, sunt tot atâtea evenimente care au marcat istoria ultimilor 5 ani la PSA, implicit cu reducerea influenței pe care familia Peugeot o are asupra companiei.

Deocamdată, creșterile importante sunt pe piețele extraeuropene, datorită Chinei, acolo unde partenerul și acționarul chinez produce modelele PSA. În Europa, PSA a pierdut locul doi în fața rivalilor de la Renault și nu pare să impresioneze publicul cu noile modele care sunt lansate. Viitoarele crossovere, realizate în comun cu Opel, ar putea fi un punct de cotitură, dar și unul dintre motivele acestei intenții de expansiune. De la achiziția Opel, care ar putea veni cu unele tehnologii profitabile pentru PSA, și până la transformarea noii entități într-un gigant auto european mai sunt, însă, multe de făcut. În primul rând, Peugeot avea deja o problemă serioasă cu competiția internă, cu Citroen.

Nu puține sunt vocile care au spus că cele două mărci sunt prea apropiate și nu reușesc să atragă clienți diferiți. Opel nu este nici ea o marcă prea diferită de Peugeot și Citroen, chiar dacă are reputația unui brand german. Toate trei se adresează publicului larg, sunt mărci de volum și se vor diferenția cu greu. Procesul început la PSA, de “împingere” a celor două mărci în direcții diferite, Peugeot în sus și Citroen în jos, și intrarea în portofoliu a mărcii premium DS, face destul de dificil un eventual efort de poziționare a Opel în portofoliul dealerilor.

O rețea diferită ar fi costisitoare și ineficientă. Mai mult, Opel ar putea pierde din clienții fideli, odată cu intrarea în grupul francez. Practic, am putea aniticipa o migrare a clienților între mărci, fără un câștig real și cu o posibilă pierdere. La final, PSA ar putea să devină o companie cu vânzări cumulate mai mici decât cele însumate, astăzi, de la cele trei plus unu mărci. Dar ar putea ieși, din tot acest proces, mai robust și profitabilă.

Dar ambele predicții s-ar putea dovedi greșite și să avem, peste câțiva ani, două grupuri, General Motors și PSA Group, mai slabe și mai puțin relevante în industria auto.

viewscnt
Afla mai multe despre
general motors opel
psa